Comparat cu realizarile autohtone ale vremii, acest single se distinge prin verosimilitatea limbajului rock adoptat. In alte cazuri, si aici ne referim strict la momentele fericite ale capitolului rock, posibilele confluente cu slagarul sau sunetul “academist” de tip clasa de compozitie, sunt lizibile.
Tema(tica) din “Totusi sunt ca voi”(1) are accente sociale, din acest punct de vedere apropiandu-se de alta creatie Phoenix, “Mama, mama”. Ideea cantecului se inscrie de minune in una dintre temele cinematografice ale anilor ’60, respectiv “Dezmostenitii soartei”. Un alt titlu care ar merge este ”Tinerete furata”. Muzica si versurile se intalnesc intr-o piesa care are valoare(a sa) de sine statatoare.
Ascultand prin 1982 “Floarea stancilor” (2), m-am gandit ca daca in componenta formatiei banatene de la data imprimarii ar fi fost vreun Paul si un Art, compozitia ar fi trecut cu siguranta drept Simon & Garfunkel. Din punct de vedere metric, versurile “intra” pe armonia din “Sound of Silance”, fapt pe care imi aduc aminte ca l-am experimentat cu destul de mari satisfactii in urma cu douazecisicinci de ani, inspirat de primele acorduri ale piesei, pe care le gasisem pe chitara. In aceasi perioda incercam sa-i identific pe tinerii phoenicsi de pe coperta, fotografiati pe treptele Conservatorului timisorean. Ii identificasem pe Covaci si Bordeianu. Banuiam ca unul dintre ceilalti trei ar putea fi Bela Kamocsa. Nici pe discul acesta nu scrie nimic privitor la componenta.
Analogia la nivel de idee dintre “Nebunul cu ochii inchisi”(3) si piesa Beatles intitulata “The Fool On The Hill” este dificil de ignorat. Pe de o parte avem: “Day after day alone on the hill / The man with the foolish grin is keeping perfectly still / But nobody wants to know him, / They can see that he's just a fool / And he never gives an answer / But the fool on the hill / Sees the sun going down / And the eyes in his head / See the world spinning round”. La Phoenix versurile suna astfel: “Pe un munte intr-o tara foarte indepartata / Sta un om cu ochii inchisi si spune ce ne asteapta / Lumea nu-l asculta – il crede un nebun / Caci vorbele lui sunt ca niste lovituri de tun / El sta singur si linistit, dar in ochii lui inchisi / Vede al lumii asfintit – nebunul cu ochii lui inchisi”. In plan muzical, “Nebunul …” cunoaste aranjamente pentru coarde si instrument de suflat, deplin adaptate la partitura vocala si ritmica piesei rock.
Doua repere nemuzicale ale piesei “Ar vrea un eschimos”(4) sunt “Let The Sunshine” si “Choose Life” (vezi Trainspoting). Un cantec solar despre alegerea florii “cu viata” in dauna celei “de gheata”.
Partitura muzicala a albumului s-a diversificat fata de single-ul anterior, facandu-si aparitia si scurte solo-uri de chitara sau pian. Eliberarea relativa de formele de shake, twist sau rock clasic semnalate anterior anunta daca nu directia pe care avea sa se inscrie formatia, cel putin disponibilitatea acesteia fata de idei si orizonturi noi. Parafrazand, Phoenix nu erau totusi aidoma celor ce-i priveau “ ca si cum n-ar fi demni pe pamant”.
|
