Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Marilyn Manson

1998 Mechanical Animals
2007 Eat Me, Drink Me
inapoi la metal, punk si subgenuri

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental


Metal, Punk si subgenuri

Alice in Chains
Amorphis
Anathema
Annihilator
Astrosoniq
Avantasia
Billy Idol
Black Stone Cherry
Blind Guardian
Brides of Destruction
Cacophony
Cannibal Corpse
Carcass
Cradle of Filth
Dead Kennedys
Death
Def Leppard
Dimmu Borgir
Dinosaur Jr.
Dog Eat Dog
Down
Dream Theater
Edguy
Europe
Evanescence
Evereve
Faith No More
Green Day
Guns n'roses
H.I.M.
Helloween
Iced Earth
Iron Maiden
Judas Priest
Katatonia
King Diamond
Korn
Lacrimosa
Linkin Park
Made out of Babies
Manowar
Marilyn Manson
Masterplan
Mayhem
Megadeth
Melvins
Meshuggah
Metallica
Moonspell
Mother Love Bone
Motorhead
My Dying Bride
Napalm Death
Nightingale
Nirvana
Obituary
Overkill
Ozzy Osbourne
Pantera
Paradise Lost
Pearl Jam
Pungent Stench
Queens of the Stone Age
Rammstein
Rhapsody
Screaming Trees
Sepultura
Sex Pistols
Six Feet Under
Slayer
Smashing Pumpkins
Sodom
Sonic Youth
Stuck Mojo
Suffocation
Suicidal Tendencies
Sunn 0)))
Symphony X
System of a Down
Tang Chao (China)
Temple of the Dog
The Kovenant
The Meads of Asphodel
Therion
Tiamat
Transplants
Troll
Type O Negative
Ufomammut
Velvet Revolver
Venom
Virgin Black
Winds
Aron Biro Eat Me, Drink Me (2007)

03 Septembrie 2007

de Aron Biro

Marilyn Manson - Eat Me, Drink Me
Aveam un amic care isi schimba prietena de cate ori fata implinea 25 de ani. O tinuse asa inca de cand el avea 18, iar acu a trecut usor de 30. Isi inchipuie ca asa poate sa tina timpul in loc si pretinde ca a invatat smecheria de la Leonard Cohen.

Ca orice barbat care, trecut de mijlocul vietii, isi vede numaratoarea inversa pe fundul fiecarei cesti de cafea, Marilyn Manson sufera o criza acuta de personalitate potentata de regrete, vanitate si trecerea timpului. Rezultatul este albumul Eat me, drink me, genul de material care nu are ce cauta in discografia unui star rock care a avut cativa ani buni tineretul rock la picioare. Materialul este dedicat trecutului si viitorului, cele doua fire care formeaza un nod gordian in fiecare persoana, in cazul de fatza persoana lui Brian Warner.

Trecutul este Dita Von Teese, actrita si model in varsta de 35 de ani, care, de acum 7 ani cand s-a oferit drept cadou pentru ziua de nastere a lui Manson i-a fost alaturi la bine si la rau, de buna voie si nesilita de nimeni. In plan profesional, Von Teese a adus burlescul in viata artistului, in albumul The Golden Age of Grotesque si in imaginea promovata de clipurile albumului respectiv.

Viitorul este Evan Rachel Wood, actrita in varsta de 20 ani, probabil fan al artistului inca din copilarie si exemplar desavarsit de iubita-copil. In plan profesional, Wood va juca rolul lui Alice in filmul Phantasmagoria, viziunea regizorului Brian Warner asupra aventurilor lui Alice in Tara Minunilor. La rascrucea dintre trecut si viitor sta un artist macinat de obsesiile lui Nabokov si de ambitiile cinematografice.

E interesant de observat ca in cei 7 ani de relatie cu Dita Von Teese, Manson a produs un singur album, fata de cei 7 ani anteriori care incadreaza tot restul carierei si momentele sale de varf. Eat me, drink me da startul unui nou calup de 7 ani in care Manson teoretizeaza pe marginea divortului si da lectii de responsabilitate parentala fatza de partenera sexuala. Videoclipul Heart-shaped glasses ni-l infatiseaza pe Manson facand pentru prima data in viata dragoste, nu sex, cu o femeie si nu cu propria persoana ori cu colegii de trupa. Care colegi si-au vazut si ei de treaba lor, trecand in slujba unor grupuri mult mai productive in scena rock americana si care constituie totodata influente majore in cariera artistului - Twiggy Ramirez e azi om de sprijin la Nine Inch Nails iar John 5 acompaniator pentru Rob Zombie.

Poate tocmai de aceste influente fugea Brian Warner cand compunea versuri ca You know that i play this better than you / Fuck you, fuck you, fuck you, too si cand l-a insarcinat pe un anume Tim Skold cu compozitia si executia noului album. Din pacate piesa citata (Mutilation is the most sincere form of flattery) e cea mai proasta a acestui album iar Skold e un individ a carui prestatzie este un exemplu de servitute si lipsa de imaginatie. Ce se aude pe Eat me, drink me e o colectie de sabloane preluate din piese anterioare ale grupului, manipulate de serviabilul Tim Skold si curatzate de artificiile care constituiau candva deliciul spectacolului Manson. Brian Warner apare pe album ca primadona si nu ca regizor, sarcina sa de baza fiind sa isi recite invatzamintele pe un fond instrumental familiar, dar sintetic si generic. Faptul ca brandul Marilyn Manson semnifica atat persoana cat si trupa, e convenabil in sensul ca albumul se poate scuza oricand ca fiind un proiect solo a lui Brian Warner.

Daca acceptam ca e vorba de un material solo, albumul capata putere prin onestitatea versurilor si peisajul gotic construit din referinte Lewis Carroll. Acestea potentzeaza varfurile albumului, si anume cele trei balade: If i was your vampire, Just a car crash away si piesa de titlu. Din pacate e extrem de dificil, dupa atatia ani de circ public, sa vezi in Brian Warner un om cu probleme care solicita simpatie si prietenie. Putine lucruri sunt mai dezamagitoare decat ideea ca pana si Satana divorteaza. In plus, cu mintea tulburata de atatea relatii conjugale si extraconjugale, artistul o lasa in seama altora tocmai pe femeia care i-a dat viatza, muzica.


 Are you the rabbit?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina