In primavara anului 1985, Celelalte Cuvinte sustinea primul concert in Bucuresti, la sala Victoria a teatrului C. Tanase. Originari din Oradea si studenti in Timisoara, Calin Pop voce, chitara, blockflote; Radu Manafu chitara, voce; Ovidiu Rosu double six, voce; Marcel Breazu bas, voce si Leontin Iovan tobe, ofereau, ca majoritatea trupelor din Banat, o frumoasa surpriza unui public al carui nivel de asteptare era in acei ani deosebit de ridicat.
Intre 1985-1987, Bucurestiul, mereu in concurenta loiala cu Timisoara (in materie de muzica, mentalitate, cultura) devenise fara echivoc capitala rock-ului din Romania prin cele doua stagiuni (dealtfel singurele din istorie) in care s-au desfasurat bi-saptamanal astfel de concerte. Formatii din intreaga tara evoluau pe scena mai sus numitului teatru, de obicei cate trei intr-un concert (configuratiile fiind alcatuite dupa criterii valorice), fiecare spectacol avand reprezentatii in matineu si seara. De asemenea, Sala Polivalenta gazduia periodic gale in care isi dadeau intalnire cele mai bune trupe autohtone.
In conditiile mentionate, concertul-spectacol sustinut de Celelalte Cuvinte a impresionat puternic. A fost prezentata o opera rock numita "Umbre si Ziduri", in care alaturi de muzicieni au evoluat actori si corp de balet intr-o regie specifica genului. Sunetul amintea de Led Zeppelin (!) si de
Phoenix. Cu ocazia data a fost anuntata posibila aparitie a unui album cu acel material.
Prima aparitie discografica se inregistrase pe "Formatii Rock Nr.8", o initiativa discutabila a Electrecord-ului de a reuni mai multe trupe pe acelasi album. Este bine ca au putut aparea astfel niste formatii, mai putin benefice au fost de obicei alegerea si cuplajele lor. Cel mai neinspirat LP al seriei este chiar "nr.8"-ul amintit, unde alaturi de "Cuvinte" a fost plasata o (tentativa de) formatie care nu merita sa fie numita. Piesele, imprimari radio, s-au bucurat de mare apreciere, "Iarba prin par" devenind hit. "Despre suferinta de iarna" anunta orientarea "etno", in "Caractere" luam cunostinta de virtuozitatea interpretativa si complexitatea compozitionala iar cu ultima piesa, "O sa am" este pusa in valoare latura lirica o constanta in creatia formatiei.
La mai putin de un an de la momentul primei aparitii in capitala, Celelalte Cuvinte cucerea intreaga tara, fiind recunoscuta deopotriva de critica si public. Marele premiu obtinut la Festivalul Primavara Baladelor atesta, alaturi de alte succese de acest fel, increderea care fusesera investita in tanara formatie.
Albumul 1 a confirmat sperantele, in conditiile in care din motive de cenzura nu a inclus decat o parte din proiectul operei rock.
"Scrisori iubite"(1), "Daca vrei"(3) si "Despartire"(7) sunt piese de mare sensibilitate, bazate pe o comunicare directa cu ascultatorul, nemaiintalnita in muzica romaneasca. (Cu mijloace artistice diferite, dar cu aceeasi finalitate, Melanie Safka reusise stabilirea comuniunii cu publicul sub zodia confidentialitatii).
"Un sfarsit e un inceput"(2), piesa de atac construita pe alternanta dintre pasaje lirice si dramatice reprezinta fara indoiala hit-ul albumului.
"La ceas tarziu"(4) este o piesa de mare complexitate, cu o progresie amintind de Phoenix, in care rolul principal este detinut de aranjamentele muzicale prin care teme cu rezonanta ancestrala sunt convertite in momente progresive .
"In zori de zi"(5) este un preludiu al piesei de rezistenta "Fantana suspinelor"(6), in cadrul careia actorul Florian Pittis recita poezia "Era o fantana" de Elena Farago.
Muzica albumului a fost compusa de Ovidiu Rosu (1); Leontin Iovan, Radu Manafu (2); Marcel Breazu (3); Calin Pop (4, 5, 6, 7), iar versurile apartin lui George Toparceanu (1); Marcel Breazu (2, 3, 7), Calin Pop (4, 6). Grafica nu intamplator este realizata de catre Alexandru Andries care si-a dat concursul in cazul a numeroase formatii, si majoritatea acestora au avut ceva de spus. Sunetul propriu, coerenta si orientarea fac din Celelalte Cuvinte o trupa inconfundabila. Analogiile cu Phoenix si posibilele influente indirecte nu stirbesc cu nimic valoarea unei formatii care si-a demonstrat pe deplin clasa si pe care o consider cea mai buna de la mijlocul anilor 80.
|
