 |
In 1970 Amon Duul II realiza albumul celebritatii. Celebritatea trebuie citita in termeni underground. Aici ar trebui sa fiu putin mai explicit. Adica sa spun ce inseamna "celebritate" in mediile underground. O sa incep cu o intrebare adresata unui prieten (ascultator de sonoritati progresive) ‘Ai auzit de Amon Duul?’ ‘Da..da…sunt aia care au scos un album..Yeti..parca asa se numeste!?’ Risc sa se inteleaga ca e vorba de ceva obscur…ocult. Dar lucrurile nu stau tocmai asa. Asa cu am spus si la "Phallus Dei", muzica Amon Duul nu este ceva obisnuit…inclin sa cred ca este pe alocuri chiar elitista. Pe "Yeti" s-a reusit o contopire perfecta intre elitism, decadenta, pesimism si…muzica. Cred ca in acei ani, acest gen de muzica era apanajul anumitor grupuri de oameni; Grupuri similare cu cei ce ii putem gasi "extaziati" pe holurile unor muzee de arta contemporana; Oameni ce privesc cu incantare opere de arta ce la prima vedere ne pot provoca doar hohote de ras. Dar nu chestia asta ma deranjeaza…Lucrul cel mai nasol e ca incearca sa transforme pasiunea lor pentru arta intr-o dogma. Orice incercare de a primi niste explicatii cat de cat inteligibile se loveste de un zid …un zid ce ne face (pe noi astia neinitiati) sa ne simtim exclusi dintr-o comunitate ce se bazeaza doar pe pasiuni efemere. Faptul ca prin "Yeti", muzica Amon Duul a reusit sa fie inteleasa si de "sateliti" ai acestor comunitati, ma face sa afirm ca aceasta este definitia celebritatii underground. Ufffff…sper ca m-am facut inteles.
As incepe cu coperta. Timpul a hotarat ca acesta imagine sa devina sinonima cu fenomenul Krautrock. O coperta in cel mai pur spirit nemtesc. Directa, fara prea multe brizbrizuri ce reuseste sa comunice inca de la inceput atmosfera albumului. O atmosfera de gheata…de sentimente…sau nu!! Absenta sentimentelor!!! Primul lucru la care te gandesti este ca pe coperta s-ar afla chiar Yeti (omul zapezilor). Personajul din imagine este unul din sunetistii celor de la Amon Duul. Este de fapt un fel de omagiu adus unui prieten al trupei. Povestea spune ca dupa o sedinta de inregistrari pentru "Yeti", tipul ingurgitase atatea droguri ("acid") incat adormise in drum spre casa. Fiind iarna, l-au gasit a doua zi inghetat. RIP. Sustin ca este esential sa fie "studiata" coperta acestui album pentru a putea savura la maxim muzica…haosul muzical.
Am zis ceva de haos muzical? Cred ca asta e impresia oricui la o prima auditie. Dar, dupa cum stim, orice haos este organizat in jurul unei ecuatii precise. Sarcina noastra este s-o descoperim. Din fericire sau nefericire lucrurile nu stau chiar atat de simplu. M-am vazut nevoit sa descopar n "ecuatii"…si nici dupa asta nu pot spune ca am inteles ce se intampla.
Prima piesa de pe acest album "Soap Shop Rock" reprezinta prima incercare de opera rock din istoria muzicii. A nu se confunda termenul de opera rock definit de The Who cu ceea ce canta Amon Duul. Aici chiar ascultam OPERA rock!!!. Vocea Renatei Knaup si multitudinea temelor muzicale sunt argumentele mele pentru aceasta afirmatie. In doar 13 minute intalnim teme muzicale ce ar fi putut sustine cel putin 13 albume…Un alt imn krautrock este "Archangels Thunderbird". Este piesa cu care Renate Krotenschwantz Knaup s-a impus definitiv pe scena germana a acelor ani. "Eye-Shaking King" este, din punctul meu de vedere, muzica infernului. Ideea de infern este completata si de o piesa denumita chiar "Cerberus". Piesa de titlu este o improvizatie de 18 minute ce nu cred ca este apreciata la justa ei valoare. Aici intervine iar descoperirea "ecuatiei" si nu in ultimul rand starea de spirit in care se afla ascultatorul.
Un capitol aparte il reprezinta ultima piesa "Sandoz in the Rain" ce constituie cu adevarat o capodopera. S-a nascut ca o colaborare dintre membrii Amon Duul si Amon Duul II si ma face sa ma gandesc cu ciuda la ce s-ar fi putut intampla daca ramaneau impreuna. Este piesa ce ne face sa intelegem ca nimic nu a fost intamplator…ca haosul este de fapt o forma de organizare si organizarea este o forma de haos. Na!!…ca acum filozofez…sic!
Citeam deunazi ca aranjarea cartilor dintr-o biblioteca nu este altceva decat o forma tacuta a criticii artistice. Mi-am adus aminte ca, de fiecare data cand imi aranjez cd-urile in raft, "Yeti" are locul lui bine stabilit…
In final, pentru a intregi intr-un fel unicitatea acestui album, voi transcrie primele trei strofe din excelenta piesa "Soap Shop Rock": "Down there on the football place
I saw my sister burning
They tied her to a railway track
And made her blue eyes turning
Her dog was sitting by her feet
The whole night he was howling
On hasty pant the judge came down
Slavering his golden gown
They say she was the one
Who made the rain turn into black
They brought my sister to trial
Cutting her face from her smile
On the holy waterfront
The people stand there waiting
To see her blonde hair lighted
To see her blood drip on the floor
She suddenly stood alone
Shut down by silver and gold
The priest came and kissed her hand My daughter!
Soon you'll be released
They say you are the one
Who stole the neighbour's babies
The witness pointed at the chimney
And said this is her way home
Down there in the gloomy room
Widows versed in law came soon My daughter!
We are so polite
We make your dirty face white
Her lungs gasped in the fire
Her signs were flying higher
The mechanical voice of the guard
Was always repeating the same
They say she was the one
Who came walking across the sea
They cut the tree of her life
With their hypnotic life."
Ciudat…nu??
01 Ianuarie 2006
|
