Al doilea LP al formatiei Celelalte Cuvinte este realizat intr-un mod asemanator cu primul, fara a aduce nimic nou. Cum nivelul de asteptare al publicului crescuse (pe masura ce trupa concerta pe scenele tarii), acesta a fost primit mai putin bine decat cel anterior. Aria de selectie a materialului a fost redusa in raport cu situatia precedenta. Sunetul este captat la parametri scazuti, uneori parand a fi vorba de imprimari din concert. Pe alocuri "reteta" transpare, spre exemplu cand actorul Florian Pittis recita in cadrul piesei (1) poezia "Seninatate" de Al. Philippide, ceea ce facuse (si alegerea artistica fusese foarte inspirata) pe albumul anterior cu o poezie a Elenei Farago. Dar cu toate acestea Albumul 2 ramane unul dintre cele mai valoroase ale muzicii rock romanesti.
Pe langa Calin Pop – voce, chitara, blockflote; Radu Manafu – chitara, voce; Ovidiu Rosu – chitara, voce; Marcel Breazu – bas, voce; Leontin Iovan – tobe, apare in formatie Tiberiu Pop – claviaturi, voce.
"Fara cuvinte"(1) este o piesa elaborata, de bun gasit, care pregateste atmosfera pentru o auditie speciala, marca Celelalte Cuvinte. Conceputa instrumental, aceasta gazduieste recitarea de exceptie a lui Pittis. Blockflote-le si vocea (solfegiul) lui Calin Pop creaza acea legatura intima cu ascultatorul, specifica trupei.
"Paraul"(2) si "Calatorii"(3) sunt piese de forta in linia stiuta, in care elementele muzicii vechi se impletesc cu cele hard rock. Linia bas-ului este remarcabila. Aceasta impreuna cu percutia alcatuiesc fundalul ideal pentru improvizatia solistica.
"Cand ma uit in ochii tai"(4) si "Ramai"(7) sunt piese mai lirice care-mi amintesc de creatii anterioare precum "Daca vrei", "Despartire" sau "O sa am". Limbajul de exprimare este in cazul Celelalte Cuvinte unul particular, bazat pe confidentialitate la nivel de text si de sinceritate la acela de subtext.
"Nu-mi da tot intr-o zi" (5) este una dintre piesele cu structura complexa, in care isi gaseste loc solo-ul de tobe – unul dintre punctele tari in concert. Si daca tot am amintit de concerte, prestatia formatiei a atras intotdeauna atentia prin calitatea interpretarii si viziunea de ansamblu a actului artistic.
Dar cea mai elaborata este "Comoara"(6), piesa de rezistenta a trupei, aceasta fiind si favorita publicului. Se regasesc aici trimiteri spre zona preclasicului, asa cum se intamplase si in "Fantana suspinelor" de pe albumul anterior. Schimbarile de ritm, intercalarile si modulatia sunt doar cateva dintre procedeele cu care a atras atentia formatia in peisajul rock-ului de la noi.
Muzica este semnata de Calin Pop (1, 2, 4, 6, 7), Marcel Breazu (3, 5), iar versurile de Marcel Breazu (2, 3, 5, 6), Calin Pop (4) si Otilia Cazimir (7).
Imprimarea acestui album este unul dintre acele mari (si multe) momente de neinspiratie ale Electrecord–ului, care cu putine exceptii a distrus munca si visurile a numerosi artisti (din motive de eroare umana!). Nu am luat in calcul lipsa bazei materiale, de asemenea de neinteles in conditiile in care este vorba de singura casa de discuri din tara (in acea perioada), iar albumele se vindeau in milioane de exemplare. In cazul de fata ar fi vitala o reprocesare a sunetului pentru auditia in conditii decente a unui material pe care am avut ocazia de a-l asculta in conditii mai bune in concerte. Dar dincolo de toate problemele exterioare actului creatiei, Celelalte Cuvinte, trupa cu nume si destin aparte, a invins in lupta cu fortele care faceau legea in acea perioada. Dovada: chiar muzica in sine!
|
