 |
Inca inainte de a asculta prima data in viata Pavlov’s Dog, auzisem o poveste stranie despre solistul vocal ,care pentru a-si face vocea inconfundabila s-ar fi tratat/otravit cu mercur. De aici, spune legenda ar fi venit numele formatiei, si mai mult, jucand rolul cainelui lui Pavlov, Surkamp ar fi murit dupa al doilea album. O poveste care suna interesant, pe care am preluat-o si am transmis-o. Realitatea este cu totul alta. In afara de "Pampered Menial" – 1975 si de "At The Sound Of The Bell" – 1976 , exista si un "Third" – 1977. Mult mai putin valoros, ce-i drept, decat primele doua, iar Surkamp continua sa traiasca si sa cante la sfarsitul anilor ’90 (moment din care nu i-am mai urmarit activitatea). Aflandu-ma prin New York, intr-un turneu, am incercat sa-li contactez (o serie din activitatile sale economico-artistice se legau de un bar din oras, dupa cum am aflat din surse publice – NET), dar timpul fizic nu mi-a permis sa finalizez incercarea. Oricum, ceea ce ramane important este "momentul" in care cei ce si-au unit destinele sub numele Pavlov’s Dog au reusit sa "scrie" un capitol aparte in muzica rock.
Albumul "Pampered Menial" este exceptional. Piesele, care sunt intr-adevar inspirate, au fost atent selectionate si inscrise in nota generala a proiectului (pe LP isi gaseste de exemplu locul tema compusa pentru filmul "Subway Sue"). Originalitatea interpretarii sta in maniera de atac a pieselor, care penduleaza intre pasaje lirice si momente de maxima descatusare, totul sub semnul unei gradatii impecabile. Din acest punct de vedere, cateva piese Pavlov’s imi amintesc de "She’s Not There" a lui Rod Argent (Zombies). Instrumental vorbind as face o trimitere spre formatia "Love" (vezi maniera flautului).
O voce cu adevarat particulara (fara mercurul din legenda). Instrumentisti de clasa. Sunet aparte. Doar cateva caracteristici P D. Piesa mea preferata este "Julia". Dar n-as renunta la nici una de pe album. Dealtfel ar fi foarte greu pentru ca fiecare instrument are momente solistice repartizate in cate o piesa. Este vorba de ceea ce s-ar numi solo-uri scurte, incastrate in chiar structura de baza a compozitiei.
Pavlov’s Dog: David Surkamp – lead vocal, guitar, David Hamilton – Keyboards, Doug Rayburn – melotron, flute, Mike Safron – bass, Siegfried Carver – violin, vitar, viola, Steve Scorfina – lead guitar.
Desi ceea ce se aude pe acest album este "muzica la superlative", nu l-am mai intalnit pe nici unul dintre componenti in vreo alta formatie de care sa se fi auzit. De asemenea nu am informatii despre motivele sau istoria destramarii trupei. Ceea ce ramane este muzica!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
