 |
Pentru mine valul gotic din anii ’94-’95 a insemnat salvarea rockului. Dupa cativa ani de heavy-speed-thrash-death simteam nevoia de o traire noua, de o experienta diferita. Incepusem sa ascult rap-metal, hardcore, chiar si punk, dar mi se parea destul de lipsit de fond, iar varsta nu m-ar fi lasat sa inteleg o muzica prea linistita…
"ce-i asta ba Suba?"
"muzica, prostule. taci!"
"ba, esti nebun? e bestial, nu-mi vine sa cred!"
"taci ma din gura!"
"cine sunt astia ma, ce stil canta?"
Cred ca prietenul meu Suba mi-a dat pana la urma o palma, sau cel putin a incercat. Nu-l condamn. Sentimentele pe care ti le dadea muzica aia erau devastatoare. Judecand mai tarziu, la rece, mi s-a parut a sintetiza exact ce traiam eu in viata reala: perioade de lunga suferinta, acumulari de tristete si dezamagiri, apoi dezlantuiri si descarcari fulminante.
Eram in tabara la mare in ’95 si amandoi ascultam pentru prima data Moonspell. A fost o revelatie. Timp de doi ani de zile cred, am ascultat non-stop cele cinci albume care m-au marcat in vara aceea: Moonspell – Wolfheart, Tiamat – Wildhoney, Pyogenesis – Sweet X-rated nothings, Type O Negative – Bloody kisses si Amorphis – Tales from the thousand lakes.
Wolfheart a fost pentru mine un prim pas in interior, in cautarea si explorarea partilor intunecate din mine, a romantismului si chiar a erotismului. Piese ca …Of dream and drama (midnight ride), Vampiria, Alma mater au ramas de referinta. Si nu numai pentru mine. Vocea grava, profunda, pe alocuri tanguitoare a lui Langsuyar (cum isi spunea atunci Fernando Ribeiro) imi dadea fiori. Iar pasajele in care totul se dezlantuia (voce, tobe, chitari) erau exact supapa ce ma ajuta sa scot tot raul din mine (da, dadeam din cap pana ma durea gatul si urlam pana raguseam). Imi aduc aminte si atractia puternica ce au exercitat-o versurile asupra mea: vampirism, zeite pagane, erotism pervers. Iar cel mai mult m-a uns pe suflet aparitia unui citat in An erotic alchemy: Imperious, choleric, irascible, extreme in everything,
with a dissolute imagination of the like which has never been seen.
Atheistic to the point of fanaticism, there you have me in a nutshell.
And kill me again or take me as I am, for I shall not change.
NEVER! (De Sade)
…Au trecut sapte ani. Ascult acum din nou Moonspell la indemnul domnului Cora si as vrea sa-i intalnesc pe toti cei care mi-au spus toti anii astia "Las’ ca o sa-ti treaca prostelile tale cu rocku’...". Ce le-as spune? He-he… "Would you die for this?"
10 Septembrie 2003
Diana Mesesan
M-a speriat de multe ori gandul ca nu mi-as putea justifica actele/pasiunile...sa ramai mut cand cineva te intreaba 'de ce?'...Eram de parare ca o traire este valabila cat timp o constientizezi...si astfel (ti)-o poti explica sub toate aspectele. Aseara am luat un creion si m-am gandit sa scriu ceva despre Wolfheart (Moonspell). Dupa vreo doua ore foaia era tot goala. In cap aveam doar imagini vagi, de la rocotecile dintr-o vara trecuta, un loc foarte ingust si dintr-un colt o lumina rosie si o voce strigand Vampiria!!! "Cum naiba se poate? N-a ramas nimic din tot timpul in care am ascultat muzica asta, o idee, ceva?". Nu.
Am stat putin si mi-am dat seama ca raspunsul asta negativ nu are vreo importanta. Nu pot spune "albumul care m-a marcat definitiv, a schimbat ceva". Ascult Wolfheart si am impresia ca se aprinde un foc urias, care devoreaza tot, arde fiecare particica din tine..doar ca dupa asemenea flacari nu mai ramane nimic; nu mai are cum. Am incercat odata sa fac o paralela intre cartea Marchizului de Sade Crimele iubirii si muzica celor de la Moonspell. Exista la scriitor o fascinatie pentru tot ce e socant: crime, violuri; dar el ramane lucid, pregatit mereu sa loveasca in societatea acelor vremuri. Si asta implica evident ratiunea. Trupa se abandoneaza total...nu stiu cum sa-i spun...poate o betie dionisiaca..sunt trairi duse la extrema.
Ascult Wolheart si am impresia ca traiesc o minune - parca vad nebunul tavalindu-se pe jos, intr-un delir cumplit, inecandu-se in sangele lui...nebunul care vrea sa isi smulga pielea de pe el, viata...From an ancient throne I defy the world/To kneel before the power within. Si nebunul sunt eu...
Are Peter Hammill niste versuri there was a time when more was felt than known..prin Wolfheart am experimentat timpul acela...il traiesc chiar acum...cand a disparut totul din jurul meu...au ramas doar cei doi lupi, luptandu-se la marginea unei prapastii... "Viva!"
................
Marks of a pain, signs of a love crime/That will FOREVER and NEVER last - asta a insemnat Moonspell pentru mine.
|
