As the Flower Withers (1992) 01 Ianuarie 2003 de Ioan Cora

Anul 1992 reprezinta agonia heavy-metalului si nu numai. Cred ca nu se putea gasi un moment mai nefericit pentru aparitia trupei My Dying Bride. Imi aduc aminte ca in respectivul an mi-am cumparat caseta din Romana si concluzia a fost clara: O PORCARIE!! Si acum imi vine sa rad de "catalogarea" mea. Eram prea influentat de trupele death ale momentului ca sa ma dau pe spate la auzul growlingului Aaron. Am multi prieteni care spun ca acest album este un masterpiece. Eu ma indoiesc. Cred ca doar prin prisma istoriei ma pot aventura sa spun asta. Ce mai tura vura… As flower withers constituie una din temeliile genului doom.

Multi fani My dying Bride sustin ca vioara lui Martin Powell a revolutionat miscarea rock. Si aici am multe semne de intrebare… Sunt prea dese momentele cand vioara suna exact ca nuca in perete. Asta ma face sa ma gandesc ca a existat si o doza de "comert" in momentul producerii si mixarii pieselor.

Privind retrospectiv, constatam ca fiecare piesa de pe album va constitui temelia tuturor creatiilor urmatoare. Vom regasi temele muzicale pana si pe ultimul album Dreadfull Hours. Piese clasice ca "Sear me", "The Bitterness and..", "The Return of the Beautiful" le vom descoperi rearanjate sau remixate pe tot felul de alte ep-uri sau chiar albume. Si trebuie sa recunoastem ca suna mult mai bine. Cred ca sound-ul, oarecum "dated", este principala problema cu care se va "confrunta" oricare ascultator.

Un lucru insa ramane de neclintit. Odata cu aparitia acestui debut s-a nascut sunetul My Dying Bride si, ce este cel mai important, trupetii inca nu isi spusera primul cuvant. Intotdeauna ma gandesc la acest album ca la un copil de 1 2 ani care incearca sa gangure primele cuvinte: tata... mama...

Father hold me
I am yours to bear
Ad te

Mama!