 |
Slowly We Rot (1989)
29 Martie 2006
de Ioan Cora |
 |
Trebuie spus de la inceput ca muzica (si cel mai probabil) si randurile de mai jos sunt de minim interes pentru majoritatea ascultatorilor de muzica ai anului 2006. Cel mai important lucru de amintit despre Slowly we rot este, insa, faptul ca poate figura fara probleme intr-un top de albume esentiale death-metal, desi genul si-a scris de multa vreme necrologul. Greu de crezut ca cineva mai poate “audia” acest album din motive delectivo-distructive, poate doar subiective. Memoria are calitatea de a deforma amintirile tuturor. Iar distanta dintre o simpla amintire si legenda se micsoreaza odata cu trecerea timpului. Evident ca statutul de legenda al unei trupe ca Obituary se raporteaza la comunitatea care a “decernat” acest calificativ. Probabil ca putem numara cam in 6 minute numarul fanilor genului death din patria noastra (sic!), dar aceasta chestiune nu este neaparat concludenta. Comunitatile mici sustin underground-ul. Iar underground-ul poate “naste” monstri.
Presupusii ani de glorie a fenomenului rock din Romania ‘90-‘95 (sa nu uitam ca si aici actioneaza memoria) au coincis cu escaladarea genului death metal pe anumite filiere internationale si nationale. Obituary cu al lor album de debut erau considerati o adevarata senzatie pentru cercurile de deatheri autohtoni. Vocea inegalabila a lui John Tardy – acel growling pe care “ejaculau” ascultatorii si ascultatoarele - combinata cu riff-urile unei alte “legende” (a rockului extrem) – cuplul de guitar–heroes Trevor Peres si Allen West - au creat un album care a spus (pentru a n-a oara practic) tot ce se poate spune in materie de death metal. Slowly we rot (4) devenise un imn pentru fanii care se inghesuiau sa-si aroge statutul de “cadavru in descompunere”. Si locuri de veci nu erau putine. Ca pentru mai toate albumele importante ale genului, productia ii apartine lui Scott Burns, “tatal death-ului”, iar locatia este Tampa Florida.
Ascultat de o persoana “din exteriorul fenomenului”, albumul seamana mai mult cu un episod din Scooby-Doo in care vocea lui Tardy joaca rolul monstrului rau, iar solo-urile Peres&West ţes fundalul pe care fug Scooby si prietenii lui. O concluzie trista pentru unii; dar vremea isi cere drepturile. Ceea ce pentru unii a devenit legenda, pentru altii este o simpla caricatura. Un posibil motiv de studiu antropologic. De vazut live!
Cu totii sa pornim
Ticalosul sa-l gasim Impreuna cu … Scooby-Doo!
|
