Dulci cuvinte (2002) 03 Noiembrie 2002 de Ioan Cora

Inca de la prima piesa "Nu vreau" am simtit influentele lui David Surkamp. Inclin sa cred ca solista Iulia Preotu a sesizat aproprierea registrului ei vocal de Pavlov's Dog si apoi a incercat sa-si modeleze inflexiunile dupa Surkamp (intre noi fie spus, cred ca piesa favorita a Iuliei este "Julia" - prima de pe "Pampered Menial"..:-).

"Dulci Cuvinte" si "Cine iubeste si lasa" se doresc a fi piesele cu valoare de hit. Daca prima din ele reuseste sa ne inconjoare cu un fel de aura romantica ce din pacate este umbrita de versuri puerile, cover-ul Maria Tanase chiar m-a prins... chiar pot spune ca este cea mai frumoasa adaptare a unei piese populare romanesti ce am ascultat-o in ultima vreme. Insa odata cu finalul ei am trait un sentiment de om inselat. Mi s-a parut in primul rand nedrept ca finalul ei a fost prea abrupt si pe de alta parte ca s-a cautat prin acest... hai sa zicem truc... sa capteze atentia unui public din afara underground-ului. Dar ce zic eu aici? Acvila nu este o gasca de underground!!... dar atunci carui public ii apartine?? Asta e o intrebare de care va depinde soarta acestei trupe. Piesa "Timpul" m-a impresionat prin modul in care depaseste momentul forte anterior. Cred ca este singura piesa a albumului in care realizez ca exista si alti instrumentisti pe langa solista vocala. Poate chiar asta ma face sa cred ca "Dulci Cuvinte" este mai mult un album ce ar fi trebuit sa poarte titulatura Iulia Preotu si nu... Acvila. Este poate nedrept din partea mea sa spun asta.. dar nu pot trece peste senzatia ca restul trupei nu face decat sa acompanieze si sa se lase condusa doar de solista. Mi-ar fi placut sa simt din cand in cand o "lupta" intre ea si instrumentisti....e vorba de acea coeziune ce se naste doar in urma unui efort...in urma unei...hai sa-i spun batalii muzicale. Exemplul cel mai bun ar fi "Tu nu stii"... daca Iulia incearca sa imprime anumite tonalitati mai grave sau mai inalte...chitara ramane tot timpul rece... si moarta. Da stiu...! Versurile te lasa sa intelegi ca EL este personificat chiar de chitara... dar e greu sa te prinzi de chestia asta daca pe tot parcursul albumului lucrurile sunt neschimbate... De gustibus.

Revin la publicul trupei. Cred ca in acest moment Acvila se afla undeva la limita intre underground si comercial. Mi-ar place sa spun ca exista si underground comercial....dar aici e prea mult de discutat. Eu mi-as dori ca versurile sa fie mult mai criptice si instrumentele sa-si adjudece un rol mult mai important... dar asta inseamna underground. Aspectul comercial poate fi salvat doar de Iulia. Depinde de cat de charismatica este ea? Si depinde de ce vrea ea......

Azi...chiar azi, cine, cine te-aude?
Hai spune, spune cine?!
Cine vine sa te asculte?

Tu ce parere ai?

28 Noiembrie 2002
Iulia Preotu - voce Acvila

Salut Ioan,
Sunt Iulia de la Acvila! In primul rand multumim pt. ca te-ai "intors" la noi. Daca Pavlov's Dog a facut asta, atunci am o motivatie in plus, in a ma bucura de alegerile pe care le fac. Trebuie sa-ti spun ca am ramas surprinsa de exactitatea preferintei mele in ceea ce priveste piesa "Julia". Adesea mi se spune ca imi place din cauza titlului :))) Eronat. Mi-a transmis mai mult decat atat! Cel mai bine ar fi sa-ti povestesc cam ce am dorit de la versuri si muzica.

Dulci cuvinte

E o piesa care de fapt nu are versuri. Sunt doar cuvinte compuse (lipite ca intr-un colaj) intr-o structura care sa dea un iz al unei relatii, o atmosfera. M-ai facut sa zambesc cand am citit ca-s puerile versurile. Asta mi-am si dorit: ideea de copil credul. Scopul a fost de a reda o inocenta care ma cuprindea. Intr-un fel ma bucura ca ai surprins asta, dar nu ma bucura ca nu s-a inteles ca e voita exprimarea. Eu consider ca e un text bun pt. a descrie ce-mi doream.

Cine iubeste si lasa 

Piesa se termina brusc din motive care nu tin de public. Merge pe ideea unui crescendo. Pleaca din soapta si ajunge in tipat. Volum prin care descriu blestemul si puterea lui. Forta finala spune tot si mi-ar parea inutila o continuare. O forta cu care nu te lupti ci doar o accepti. E un blestem care te surprinde si te ataca. A mistuit tot si gata! E vorba de compozitie, nu de a prinde publicul. Ce sa prinzi? In general pubicul care nu e in underground e invatat cu terminatii dulci si lungi, plictisitoare si... nederanjante.

Despre Public:

Cui ne adresam? Celor care simt ca noi. Suntem underground? Da, prin straniu, versuri, agresivitate si statut. Comerciali? Da, prin claritatea si mesajul muzicii si prin imaginea "dulce".

Atunci cand am compus albumul eram intr-o stare, in care pe nici unul dintre noi, nu ne interesa parerea publicului, pt. ca eram la inceput si nu adunasem public. Am devenit mai constienti abia dupa ce am scos albumul, cati de multi fani avem. Eram intr-o libertate totala si nu avem nimic sa ne reprosam. O dovada e piesa "Eu sunt aceea" care are 7.30 min. Daca puneam problema publicului o faceam cu durata de 4 minute.

Nu sunt de acord ca partea instrumentala doar acompaniaza, ci e in demers artistic cu stilul, felul si sentimentul Acvila si nu Iulia. Multa forta si sensibilitate feminina, in context masculin sunt coordonatele AcvilA. Asta nu se poate nega.