In 1969 Bill Bruford, Tony Kaye, Peter Banks, Squire si Anderson au inceput odiseea a ceea ce se poate numi cult-rock. Exista multe voci care spun ca acest prim album nu este deloc reprezentativ pentru ceea ce avea sa insemne Yes mai tarziu. Intr-o oarecare masura au dreptate… dar, ..daca ascultam cu atentie fiecare piesa vom descoperi ca acea "dulcegarie" ce inconjoara fiecare tema muzicala nu este deloc intamplatoare. Influenta Beatles se face resimtita nu numai prin exceptionalul cover "Every little thing" ci si prin aerul oarecum "copilaresc-blazat" tipic anilor 60. Vocea lui Anderson nu este inca cizelata, Bruford nu are precizia ce il va consacra, Squire nu ne "sparge" cu nici un solo de bass… si atunci cu ce ne impresioneaza acest album? Raspunsul este unul singur: Coeziunea si Entuziasmul. Entuziasmul degajat de acest album este devastator. Cred ca acest prim album trebuie ascultat cu maxima delicatete. Ar trebui sa ne inchipuim ca suntem undeva deasupra unei scene miniaturale in care o trupa de cinci baieti incearca sa miste ceva in sufletul nostru. Daca o sa fim prea miscati, riscam ca suflul nostru de entuziasm sa-i arunce de pe scena iar daca suntem nemultumiti suntem pusi in fata unei situatii ridicole (adica o gasca de "pitici" ne poate cauza asemenea "neplaceri"..sic!).
Piesele mele de suflet sunt "Yesterday and Today" si "Sweetness". Imi produc o stare de melancolie… sau mai bine spus de nostalgie. Imi aduc aminte de momente din frageda copilarie… de gradinita... de bataile cu nisip si pietre. Acele batai cu pietre ce se terminau, ca prin minune, fara capete sparte sau picioare rupte. Imi mai aduc aminte de fata'ascunsea… cand fugeam ca un nebun si se intampla de multe ori sa ma ascund atat de bine ca nu ma mai gasea nimeni. Se mai intampla sa ies din "ascunzatoarea" mea si sa constat ca jocul se terminase de mult… ca toata lumea plecase deja acasa.
Din fericire, pentru Yes, jocul nu se terminase inca… cu toate ca lumea se pregatea sa plece acasa.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|