 |
Prin ’95, la o emisiune TV de weekend, trupa Cargo isi prezenta preferintele. Se vehiculau nume ca Zep, Purple etc., iar basistul, ultimul intrebat, a rostit raspicat ca influentele sale sunt Carcass si Coroner. Am ciulit bine urechile, si la putin timp aveam sa-mi dau seama ca instrumentistul, Ramon Radosav, era acelasi cu liderul trupei de metale grele Ultimatum. Tot el poate fi creditat pentru momentul doom/death al piesei Destin / Cargo. Si cum in Timisoara s-a tot intamplat rockul romanesc, Ultimatum (infiintati ’91) sunt intre primele formatii de metal extrem de la noi, care a si reusit sa aiba activitate relativa perioadei (trei demouri, prima aparitie a unei trupe de metal pe o compilatie straina, concerte prin toata tara, inclusiv alaturi de Anathema). Sunt autorii intaiului album de death metal inregistrat in tara, in componenta - Ramon Radosav (bas, clape), Ovidiu Salistean (tobe), Cristian Sipos (chitara), Cornel Muntean (voce).
Putem numara pe degetele de la o mana albumele de death scoase in Romania (Ultimatum, Avatar, Taine, Korruption, Deimos), alte cateva materiale tangentiale fiind temperate de clape si gotic/doom. Din degete se pot taia Avatar si Taine, ale caror albume nu mizeaza pe brutalitatea specifica genului, ci pe aranjamente si o oarecare melodicitate. Iar celelalte au o calitate precara (de demo), fie si prin raportare scenei romanesti. Ramanem cu Ultimatum drept singur album de death metal extrem ce poate fi luat in considerare.
Cu o aliniere speculativa de cifre obtinem 22 milioane locuitori / 15 ani / 1 album de death metal. Daca in 2004, la capitolul rock, se stie, ramanem pe ultimul loc in Europa, in privinta metalelor grele suntem intre ultimele pozitii din lume. S-ar putea spune ca este logic - proportional sa fie astfel, de vreme ce metalele grele reprezinta un subset al scenei rock. Logica ce este contrazisa, totusi, de situatia tarilor vecine (Serbia, Bulgaria, Ucraina) unde, numeric, se sta semnificativ mai bine (public, distributie, fanzine, concerte cu nume locale si internationale). Chiar si in tari ca Venezuela, Egipt ori Pakistan s-au facut auzite mai multe albume de death metal “sanatos”. Dar sa nu dramatizam…
Se poate vorbi de o mentalitate greu de cuplat cu rockul si de o obisnuinta a inhibitiei. Ori death metalul, ca extrema a rockului, cere tocmai exacerbare si furie canalizata cantitativ. Elemente ce pot defini Among potential states, pe care, in termeni de cliseu, gasim… o voce strangulata, riffuri excesive si piese suparate pe viata (ex: Sickness sau The undergod). Albumul nu se lasa individualizat altfel decat prin contextul existentei sale, se constituie in intregime mimetic si nu e greu de ghicit ca membrii au fost fani ai vechilor albume Death. Ritmica este ceva mai elaborata, iar basul tinde sa-si spuna propria “poveste”. Trupa isi incheie albumul cu cele mai comune riffuri, practicate de toate trupele romanesti trecute si prezente (vezi piesa Commercial profile). De la greu la greoi se ajunge usor, iar riffurile, ineficient sonorizate pe tot albumul si pe alocuri neinspirate, dau senzatia ca nu tin pasul cu ritmica.
Altminteri, pana si titlul aminteste acele combinatii de lexic “stiintific” specifice lui C. Shuldiner, folosite de multi dintre cei aflati in cautarea greutatii. In ce gen mai putem intalni un album numit… “Intre stadii potentiale”!? Si un vocal care zbiara “Trace of the attendance to doubtful company / Involved in the compulsion of bearing consequences”. Coperta – un labirint cu simboluri – si versurile, omogene, ne arata ca avem si un mesaj, tipic deathului = incarcerarea cerebrala. Despre acest mesaj, insa, nu putem spune decat ca exista, fata de alte situatii in care nu. Iata o mostra:
We made our world around perversions
We have no imagination
To perpetuate our intelligence
Mottoul ce s-ar potrivi unei trupe ca Ultimatum nu poate fi decat “un urlet la capat de lume”…
|
