Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Altar

1993 The Last Warning
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Horia Diaconescu The Last Warning (1993)

01 Noiembrie 2004

de Horia Diaconescu

Altar - The Last Warning
S-au implinit mai bine de 10 ani de la inregistrarea intaiului album de metal extrem in Romania. Intr-o imaginara scena de rock (normala), probabil ca materialele Altar s-ar fi gasit reeditate, poate ca trupa ar fi evoluat muzical, iar piesele lor citate de oarecare referinte ale publicului & trupelor. Poate ca s-ar fi gasit si tricouri cu imaginea lui Andy Ghost desfasurand tricolorul national marcat de simbolul anarhiei... Poate ca...

Prima formatie de metale grele autohtona! Primul “groh” tras pe vinil! Al doilea foraj de chitara (Celelalte Cuvinte au intaietatea aici cu Se lasa rau)…
In adevarata “scena” metal autohtona rezonanta numelui Altar s-a pastrat numai ca o traditie orala, muzica nefiind „perpetuata” si „salvata” de noile generatii rock. Cu toate ca la timpul lor s-au vandut 15 000 de albume catre publicul autohton (record national pentru o trupa de metal). Thrasherii ca specie nu mai exista. Iar conjunctura nevoii acute de rock de la inceputul anilor ’90 s-a stins. O nevoie… “flamanda” care a permis vanzarea a mii de albume cu o calitate indoielnica (vezi si Tectonic sau Metrock). Raman parastasele acelor timpuri (si pentru unii nostalgia).
 
Se impune de la inceput o delimitare intre prezenta live a trupei Altar si inregistrarile de album, care sunt, in cel mai bun caz, mediocre. Pe de o parte, concertele si „intaietatea” discografica de care vorbeam de mai sus i-au transformat in singurul grup romanesc de metal ce a avut cu adevarat popularitate in randul rockerilor. Pe de alta, „memoria discului” nu a inregistrat nimic semnificativ, identitatea scenica a trupei nefiind dublata si de o identitate muzicala.
 
In cazul de fata, The last warning este albumul unor debutanti, inregistrat in conditii improprii genului practicat (lucru ce nu se imputa neaparat trupei, posibilitatile tehnice fiind precare pentru Romania anului 1993). Pastisarile sunt evidente, thrash de imitatie „ca acum 20 de ani”, dupa Sepultura, Kreator si Megadeth – evident vechile albume, totul interpretat cu „fan”-atismul autohton al vremurilor, desi mai putin in spiritul lor, daca raportam materialul la scena internationala. Vocea, insa, afecteaza irecuperabil materialul. De la “Tatal nostru”, Lord’s prayer (1), intr-o engleza de specific local (in aceeasi lume alaturi de God si Metrock), la un urlet de-a dreptul “ciobanesc”, ce introduce ca nicaieri altundeva piesa Words (2)… Apoi 36 de minute in care piesele si aceeasi voce dau impresia ca “o incaseaza rau”. Pana la un punct este povestea umanitatii care o incaseaza de la fortele raului conduse de un vader antihrist (caci avem un album cu o “poveste”). Dincolo de asta suntem in plin razboi al plamanilor cu musculatura coardelor vocale.
 
Victims of war (5), The accusation (6), No way to escape (7), Prison of death (9), Burnt evil (10)… sunt piese facute dupa nevoile si ambitiile metalistului roman din ‘93: viteza, agresivitate, teme comune repetate excesiv,  voci “diaboliste” si solouri deloc interesante (de comparat, de exemplu, cu cele de la Metalchrist, sensibil mai reusite). The accusation (6) distribuie atentia pentru latura death metal si Alone (8) contine un refren a la Ugly Kid Joe – ambele insa la fel de putin ascultabile ca si restul. Albumul se incheie cu un outro “I will be back” (11), in care, in aceeasi engleza regionala, dictatorul satanic isi ameninta reintoarcerea, scufundandu-se printre pocnituri diletante pe keyboards, care devin una cu praful de pe vinil…
 
Alte lucruri nu mai sunt de amintit despre acest cel mai bine vandut album al metalului romanesc, in conditiile in care nu a reprezentat o cale viabila, iar „influente pozitive” (muzicale) nu se dau gasite. Nu ramane decat de reprodus textul de pe disc, deloc suficient pentru a acoperi problemele descrise mai sus prin invocarea sinceritatii: “we would like to excuse our language and expressions if they have offended anyone” - un mesaj semnat de cei patru thrasheri din spatele supararii metalice si a politetii mesajului pozitiv, adica Andy Ghost (voce), Teo (bass guitar), K. Nimrod (lead guitars), Levi (drums)... Aceiasi care semneaza si The last warning – un album din „istoria” reala a scenei autohtone de metal.

 Uadiziorlastuarning?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina