Dan Chebac evolueaza pe acest single de unul singur. Ar fi fost greu sa cante impreuna cu (alt)cineva: pentru asta trebuie sa te pricepi cat de cat. Ceea ce se aude pe mini-albumul de fata poate fi “obtinut” dupa (doar) sapte lectii de chitara, daca subiectul nu este complet afon. Versurile lui Adrian Paunescu sunt singurul lucru interesant si de urmarit. Recitarea acompaniata de instrument are insa tente de inganare.
Protagonistul nu este vinovat ca a incercat. Poate chiar a crezut in steaua lui. Problema este ca cineva l-a produs, in timp ce personaje importante ale folk-ului si rock-ului romanesc isi asteptau in zadar randul. Astfel, muzica de gen a fost pe drept marginalizata, judecata fiind dupa cei carora li se dadea prim-planul.
“Celor ce nu iubesc arta”(1) se caracterizeaza prin banalitate si monotonie. Desigur, interpretul isi canta siesi.
“Razboinicii”(2) are “alta bataie” (dupa cum e denumita popular formula ritmica), dar vocal ramane in limitele piesei anterioare, ca si cum ar fi o parte a doua.
“Toti”(3) este creatia politica a triadei lui Dan Chebac, din care “spicuim”: “o inima fierbinte - compatrioti” sau “dragoste e munca”. De sintagmele acestea este raspunzator poetul; de alegerea lor, folk-istul (sufixul “ist” are, in general vorbind, conotatii peiorative). Despre muzica, am pomenit deja.
Un single care nu demonstreaza nimic din punct de vedere artistic, si care in lipsa unor conditii reale de piata si concurenta, are functie de “referential”. Printre atat de putinele albume de folk care au aparut, numele editate sunt in mod automat vehiculate. In cazul nostru nu avem de-a face cu inamicul public nr. 1, dar pe de alta parte consideram ca este cazul sa spunem lucrurilor pe nume, macar in al doisprezecelea ceas.
|