Acest mini-album al formatiei Sincron desi nu contine “nimic nou sub soare”, aduce totusi ceva in muzica romanesca: mix-ul intre sunetul rock si tema populara autohtona. Intalnirea se produce la nivel formal, sub semnul ludicului. “Morala” ar fi ca daca stii muzica, te poti juca in ce mod vrei, cu rezultate de tipul celor aflate pe single-ul de fata. Avem de-a face inainte de orice altceva, cu o demonstratie, ceea ce salveaza materialele propuse de la incadrarea stricta si fara echivoc in kitsch. Faptul de a fi fost primii care au “calcat poteca”, cel putin pe un disc, ni se pare irelevant intr-un context mai larg decat cel al statisticilor, deoarece nu este vorba de deschiderea propriu zisa a unui drum. In completarea ideii, Mondial sunt cei dintai care au utilizat chitara electrica pe o imprimare Electrecord. Irelevant …
Formatia Sincron, condusa de Cornel Fugaru canta foarte bine, cu placere si chiar cu elan. Este regretabil ca nu au fost (nici cu aceasta ocazie) trecute numele protagonistilor pe coperta, pentru a-i cunoaste individual pe cei ce ni se adreseaza.
“Ducea rufele la rau”(1) – Gheorghe Danga – cunoaste o dezvoltare rock, totul incheindu-se cu aceasta constatare. Tema este recognoscibila, fara aportul cuvintelor, ca si in celelalte cazuri (patru din cele sase piese ale single-ului sunt instrumentale).
“Pe langa plopii fara sot”(2) este un shake ce are trecut in dreptul sau numele lui Guilem Sorban. Un shake in plus prin colectiile de discuri ale romanilor!
“Alunelul”(3) a fost imaginat ca rock. Vocea, sustinuta de cor se pliaza total pe ideea “lucrarii”, din punct de vedere formal rezultatul nefiind cu nimic mai prejos decat sutele de mii de creatii ale anilor ’60.
“Jocul fetelor”(4) a fost tratat ca shake. Se simte latura academica a aranjamentului, care induce o anumita monotonie.
“Sarba munteneasca”(5) este o propunere de slap-rock. Efectul consta in diferenta de potential (rock) dintre tema principala si cea secundara. Aceasta ar fi piesa care propune cele mai interesante idei.
Tot slap-rock este si “Haulita de la Gorj”(6), daca nu o tratam ca gluma muzicala, efect de mai mare audienta nationala decat acela de adaptare. Asa se incheie single-ul, printr-o a doua piesa vocal instrumentala, al carei text are un fir narativ, si care contine un scurt solo de chitara spre final.
Numai lucruri bune legate de interpretare. Cornel Fugaru are “stiinta in ale muzicii” si chiar mai mult decat atat (carisma, factor X, etc). Initiativa Sincron-ului reprezinta (insa) un alt pas (in lateral) intreprins in istoria lipsita de istoric a rock-ului romanesc.
|
