Aflat intr-un magazin muzical din Gara de Nord am decis trecerea in revista a ultimelor noutati autohtone. Peisajul din raft nu era deloc unul bogat, asa ca am achizitionat in cele din urma albumul cu cea mai neutra coperta. Vanzatoarea a avut grija sa ma anunte ca lansarea formatiei Snails a fost decisa intr-un concurs national, prin votul catorva zeci de specialisti in domeniu. Am audiat discul de-a lungul unui Baragan interminabil, calatorie ce mi-a ocazionat transcrierea urmatoarelor randuri.
Desi pe coperta apar doua chitari, piesele trupei au putin de a face cu rockul, fiind dedicate prestatiilor de bar, eventual de club. Nimic rau, in principiu. Problema originalitatii dispare din calcul de la primele note, ce afiseaza o muzica a anilor ’60 – ‘70, executata de cativa tineri ascultatori de brit-pop, din Republica Moldova. Acestia sunt: Vitalie Colt – bas, voce; Nicu Ciochina – tobe; Gabriel Andronic – chitara, voce, wurlitzer; Lilian Severin – chitara, voce.
Privite instrumental, cele 10 piese se prezinta modest si sincer, ramanand un merit faptul ca membrii trupei interpreteaza atat cat pot. Trenul (4) sau Sa visez (7) sunt doua cantece reprezentative pentru ce se poate auzi pe disc, iar piesa titlu, Undeva (3), este un simulacru de melodie Oasis. Mixajul simplu, de intentie retro si de buget redus, cu putine artificii si cateva dublaje „backing vocals”, este potrivit cu muzica, asa cum este aceasta.
Lipsa unor refrene decente caracterizeaza intregul material, alcatuit de altfel dintr-o suita de secvente generice decupate din muzica internationala de factura “lounge” pop-rock. Este insa greu de crezut ca o asemenea insiruire de piese va castiga atentie, fie si din partea celor fara o minima orientare muzicala. Se incearca alungarea monotoniei prin elementul juvenil si o oarecare atitudine, ce evidentiaza limitele vocii. Precum in numeroase alte cazuri, intalnirea afectata cu vocalele devine behaiala.
Intr-o scena coerenta, mii de asemenea albume alcatuiesc contextul anonim in care apar artisti interesanti sau, cel putin, nume cu succes de piata. In scena autohtona, un album precum Snails devine surprinzator una din putinele productii autohtone editate de o cunoscuta casa de discuri. Trupa, se intelege, nu are nici o vina pentru ocazia primita, desi albumul pare a fi facut pentru a fi uitat dupa lansare. Principala responsabilitate o are aici producatorul, care, daca nu poate fi banuit de diletantism, atunci poarta suspiciunea intoxicarii. In ideea ca aparitia unor asemenea materiale nu este complet intamplatoare, ne putem aminti faptul ca pastrarea unui nivel general cat mai scazut al productiilor muzicale formeaza principalul mediu de profit pentru show-biz-ul autohton.
Din motive tehnice, trenul stationeaza…
|
