Muzica romaneasca se desfasoara intre cote de mediocritate binecunoscute si previzibile, lipsa de fantezie fiind comuna trupelor vechi si noi. Diferenta o face, uneori, experienta "in the business", care impune macar o interpretare decenta. Pacifica este o "noua" formatie, alcatuita din muzicieni "vechi", fiecare cu participari notabile in randurile scenei autohtone: Leo Iorga – voce (ex Compact, Schimbul 3), Vlady Cnejevici – clape (Pasarea Colibri, Weinberger Blues Machine, Laura Stoica Band, Ioan Cyuri Pascu, Compact, Progresiv TM), Lacke Mihailescu – bas, Cristi Iorga – baterie si Teo Boar – chitara (toti trei de la grupul lui Ioan Gyuri Pascu).

Materialul reuneste noua piese, dintre care opt sunt balade audiate de nenumarate ori in ultimii 20 de ani, de la Dida Dragan sau Laura Stoica si pana la Compact. Pacifica nu sunt insa produsi de Adi Ordean. Discul de fata se plaseaza pe coordonatele unui pop-rock de consum, potrivit serbarilor orasului sau celor care au declarat razboi play-backului. De altfel, acesta se doreste a fi un "principiu" de baza al grupului, enuntat in interviuri si scris negru pe alb pe pagina oficiala: "trupa a reusit sa isi defineasca o amprenta inconfundabila, caracterizata in primul si in primul rand, prin neabaterea de la un principiu clar formulat si autoimpus de toti membrii trupei: muzica live". General vorbind, daca ambitia de "a canta live" este un scop principal, rezultatele nu pot fi prea mari. Declaratia acopera insa numeroase trupe autohtone in lipsa unor argumente care sa le justifice convingator activitatea. 

O alta tacere (1) ar fi putut fi in trecut un radio-hit. In anul aparitiei discului, nimeni nu mai agata (si nici nu se lasa agatat) pe astfel de piese.

Vei fi din nou cu mine (2) si Am sa astept (5) ar fi momentele (mai) reusite ale discului, puse in valoare de nivelul profesionist al instrumentistilor. In general in muzica romaneasca, indiferent de orientarea de piata, compozitia consta in insiruirea unor module standard, care incep si se termina, odata acestea aliniate, piesa fiind "gata". Pentru o formatie ca Pacifica, experienta muzicala anterioara se traduce in clara delimitare a modulelor, ce induce cursivitate. De remarcat si soundul calitativ.

La farmacie (4) este un cover fara imaginatie dupa trupa iugoslava Bijelo Dugme, realizat la nivelul unei formatii ca Spitalul de Urgenta. Preluarea unei parodii a lui Bregovici are aici un efect artistic comparabil cu acela al versurilor: "In oceanul pacific, s-a nascut un peste mic…".