S-au spus si se spun multe lucruri despre acest album. Cum ca Goo ar fi fost, practic, declansatorul genului grunge. Putem nuanta aici. Goo a propulsat grunge-ul din undergorund in mainstream. Daca despre aceste lucruri se pot lansa nenumarate polemici, faptul ca Sonic youth a pus umarul la crearea unui establishement al genului (rock) alternativ nu poate naste discutii. S-a mai spus ca Goo a furnizat criticilor conceptul de pop noise. O gaselnita mai mult comerciala decat constructiva.
O privire detasata (nu neaparat critica) feliaza albumul pe trei influente mai mult sau mai putin majore: punk + The Velvet Underground + Can. Ceea ce mi se pare interesant este tocmai paralela cu influenta trupa de krautrock (Can). Se pot observa asemanari evidente care tin de constructie muzicala, ritmica si uneori de feeling. Tunic (song for karen) (2), Kool thing (4) sau Cinderella’s big score (9) sunt cele mai interesante exemple si – nu intamplator – momentele de maxim de pe Goo.
Pentru a intelege apropierile dintre cele doua trupe ar trebui sa ne uitam la diferente. Prima dintre ele ar fi ca Sonic youth nu are un tobar ca Jaki Liebezeit. Apoi mizele discursului muzical sunt total opuse. Sonic youth ducea o lupta pe taramul pop(ular) music unde experimentul (sau experimentalul) se (auto)cenzureaza chiar de la nivelul zero. Angoasa patologica transmisa de Can se transforma in una metropolitana cu cateva amprente decadente. Genul acesta de mesaj artistic nu si-a gasit prea multi adepti in zona comerciala a industriei muzicale. Chiar si ‘accesibila’ Dirty boots (1) este mult prea ‘stresanta’ pentru o auditie la volanul masinii.
Titanium expose (11) inchide albumul intr-o nota de regasire a propriului sound si a unui brand care a fost punctul de pornire pentru alti (tineri) lupi din arena rock-ului alternativ.
Un album cum e Goo devine interesant prin ce s-a inspirat si ce a inspirat. Fara a dori sa “cloneze” filonul saptezecist, reuseste sa-si gaseasca un sens si o forma prin largirea ariei de adresabilitate. Dar nu trebuie uitat (cum am spus mai sus) ca ei sunt niste lupi si noi niste simple oi. Nici macar negre…
|