Yat-Kha sunt prima formatie rock siberiana ce s-a facut cunoscuta in Europa. Grupul activeaza din 1990, realizand pana in prezent 8 discuri de studio. Este recunoscut international la inceputul anilor ’90 in cadrul festivalului Voices of Asia din Kazahstan, unde insusi Brian Eno le acorda premiul special. Dupa debutul european din 1995, Yat-Kha si-au facut un renume la nivelul scenei indie & world music. Ce poate fi mai underground decat un grup de rockeri şamani din taigaua asiatica!? Marturisesc ca, manat de curiozitate, mi-am cumparat discul trupei atunci cand l-am gasit intr-un gothic-shop.
Yat-Kha origineaza din Tuva, republica a Confederatiei Ruse la granita cu Mongolia. Statul are aprox. 300 000 locuitori, dintre care majoritatea apartin etniei tuvine (sau “tuvane” conform anglofoniei), neam altaic de limba turcica; aflat in negura istoriei sub stapanire kirghiza, mongola, apoi chineza, iar din secolul XX bolsevica, in prezent rusa. Pe baza analizelor ADN, antropologii au constatat ca tuvinii sunt cei mai apropiati de “indienii” nord-americani, ai caror stramosi au migrat din Asia (fenomenul de conservare biologica se datoreaza probabil caracterului de enclava intra-montana al Tuvei).
Muzica Yat-Kha oglindeste asadar ceva din Asia Centrala, cel putin prin intermediul instrumentelor populare care acompaniaza o forma vocala gutural-polifonica (khoomei), brandul cultural prin care tuvinii sunt (re)cunoscuti international. Ocazional, chitara acustica sau electrica isi fac simtite prezenta (pe viitoarele albume se vor intalni si compozitii rock). Membrii trupei, in frunte cu Albert Kuvezin (leader), isi pun in valoare traditiile emanand valuri sonice printr-o tehnica vocala specifica zonei. Cantatul gutural foloseste craniul si cavitatile sistemului respirator drept cutii de rezonanta, iar sunetele-drone sunt controlate prin laringe si nas. In momentul in care se trece la polifonie, muzica devine hipnotica (adevaratii interpreti tuvini ajung pana la producerea a sase vibratii simultane).
Necunoscand limba tuvina si nici traditiile artistice specifice, ascultatorul european (roman) are ca singuri factori de accesibilitate exotismul sonor si informatiile ce insotesc grupul Yat-Kha. Aflam de pe CD ca membrii trupei au experienta in orchestre de stat sau ale Partidului Comunist Tuvin, in grupuri traditionale sau rock-jazz locale, dar si la vanatoare, pescuit in raurile de munte si culesul de ierburi medicinale. Putinele texte explicative ofera suficiente sugestii pentru a ne imagina ca piesele vorbesc de spiritele naturii, gustul laptelui de yak sau despre fecioare frumoase precum iepele salbatice. Nu lipsesc preluarea unor traditii recente si chiar umorul. Astfel Solun chaahai sovet churtum (2) canta despre cat de minunata este taigaua si cat de mandru este noul popor sovietic ce se naste - o piesa de doom siberian macinat de drone nazale si riffuri elementare de chitara. Kamgalanyr kuzhu-daa bar (5) (=”avem o pavaza”) este un cantec ce a apartinut “folclorului oficial” din Tuva. Trompetele confera un aer de sarbatoare imnului care glorifica fericirea de a trai in Uniunea Sovietica impreuna cu numerosii frati pan-continentali.
Preferintele personale sunt Kaa khem (3) si Toorugtug taiga (11), piese dedicate caprarilor din munti. In Kargyram (12) facem cunostiinta cu fiecare muschi si cartilagiu din gatlejul lui Albert Kuvezin. Acesta imita vantul, cascadele, dar si mugetul unei camile ce si-a pierdut puiul, intr-o meditatie samanica de 10 minute in stilul kargyraa (cu cele mai joase sunete). Auditia indelungata provoaca ameteli.
Inregistrarile de rezistenta sunt insa cele doua bonus-trackuri. Kozhamyk (13) si Doshpuluurum (14) il au ca invitat pe marele Kan-ool Mongush, reprezentant al unei vechi familii de pastratori ai cantecelor locale. Acesta ridica vizibil nivelul interpretarii, cantand cu vocea si morin-huur-ul (instrument ancestral avand coardele din par de iapa si arcusul din coasta de armasar). Celor care s-au lasat cuceriti le recomand vizionarea documentarului Genghis Blues, despre intalnirea dintre un blues-man american orb si muzica Tuvei.
Din titlul albumului trebuie retinut numai cuvantul “Yenisei” (fluviul arctic ce izvoraste din inima Tuvei), celalalt avand exclusiv valoare comerciala pentru publicul vestic. Termenul “punk” este cel putin nepotrivit pentru muzica unor siberieni iesiti partial dintr-o epoca in care s-a supravietuit la nivel fortat de subcultura (nefiind cazul unei rezistente legitimate in numele unei contraculturi, precum in spatiul occidental). Inregistrarile vorbesc de la sine.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
