 |
Ultimul album Madonna apare in lumina (respectiv umbra) a doua evenimente relevante pentru cantareata - convertirea la iudaism si realizarea celui mai ipocrit (si slab vandut) material din cariera: American life (2003). Confessions on a dance floor vireaza spre reteta “back to the roots” pe care unii fani au asteptat-o inca de cand Madonna s-a apucat de Yoga. Discul urmeaza unei decade de albume relativ pretentioase, in care imaginea “girl power” s-a prezentat prin luari de pozitie sentimentale, sociale, politice si chiar metafizice. Intre timp, Madonna a pus si ea umarul, alaturi de Britney Spears, Paris Hilton, Demi Moore etc. la promovarea uneia din cele mai de succes organizatii New Age din State: The Kabbalah Centre, cunoscuta si ca “pop-cabala”, datorita racordarii la stardom si curbei ascendente de profit in merchandise.
Confessions on a dance floor este un disc caruia nu i se poate reprosa ceva din punctul de vedere al destinatiei sale. O reintoarcere la radacinile dance din anii ’80, cosmetizata cu texturi disco-trance, ritmuri funky-seventies, ciorapi lycra si reflexii glam. Albumul este 100% functional si vine imediat dupa Erotica (1992).
Primul single Hung up (1) este emblematic prin sample-ul melodiei din hitul Abba Gimme, gimme, gimme. Tribut, infatuare sau sablon comercial? Recomandarea o face chiar Björn Ulvaeus: “a wonderful dance-pop song”. Poate fi crezut pe cuvant, chiar daca a incasat deja un cec gras de “royalties”. Bjorn & Benny (Andersson) nu au mai cedat decat o singura data dreptul de sampling Abba (pentru The Fugees).
Pulsatiile ambientale din Get together (2) aduc un elogiu stroboscopului. Intreg albumul este inregistrat ca un DJ set de party, cu melodiile inlantuite prin intermezzouri eterice si sincronizare de tempo. Sorry (3) si Let it be (6) reprezinta directia actuala in scena dance-floor (si nu numai), supranumita future-retro. De mixat intre un Kylie Minogue si un Goldfrapp.
Future lovers (4) foloseste linia de bas din I feel love (Donna Summer) intr-o varianta trance ce aminteste de albumul Ray of light (1998). Infuzia de “menta” in muzica Madonnei (din ultimii 10 ani) se datoreaza si colaborarii constante cu cei mai de succes DJ si electro-producatori ai momentului (Mirwais, W. Orbit, Sasha, Oakenfold). Un veritabil angrenaj-generator de tendinte.
I love New York (5) ar fi momentul anti-Bush. Declaratiile de atitudine nu fac totusi casa buna cu muzica de dans (poate doar daca vorbesc de libertate sexuala). Inadecvarea piesei il poate face pe consumator sa observe ca linia melodica (sau oricare alta de pe disc) se gaseste la mare distanta de un Gimme, gimme, gimme (sau oricare alt hit Abba).
 Forbidden love (7) si Hour high (9) sunt piesele de rezistenta. Ambele cufundate intr-o baie de efecte glam din care nu lipseste minunatul vocoder. Forbidden… aminteste de synth-pop-ul old school. Artizanul productiei electro a albumului este Stuart Price, care imbraca si dezbraca mixul cu tot soiul de layere efervescente si sexy. Prevad o cariera longeviva in cluburi pentru frivola Hour high.
Jump (8) va beneficia probabil de o punere in scena spectaculoasa in viitorul mega-turneu (2006 – 2007). Piesa de brand pe care scrie “Madonna” la fiecare beat. Surogatele pop intineresc mintea!
Isaac (10) a fost inregistrata cu fundul in ringul de dans si mintea la Zohar. Include sample-uri de cantec traditional semit si un mix percutant de inserturi acustice. Madonna calca astfel pe urmele Danei International, primind deja avertismente pentru conduita neortodoxa.
Push (11) recicleaza o linie ritmica ghetto-style (in maniera albumului Music, 1999) si un refren subtilizat din propriul hit Like a prayer. Ultra-generic. Fanii J Lo vor fi extatici la asa ceva.
Like it or not (12) incheie in tempo mediu printr-o pseudo-confesiune de star angajat. Madonna este pentru industria pop cam ceea ce a fost Alan Greenspan pentru finantele internationale. La un simplu stranut al cantaretei se schimba trendurile.
Albumul este insa unul de dans, nu de empatie pentru Madonna. Bonus-ul editiei limitate, Super pop (13), dedica un vizibil tribut saptezecist lui Giorgio Moroder, tatal scenei disco.
Pe dance-floor nu sunt alte lucruri de spus. La 47 de ani, Madonna arata mult mai bine decat la 20. Ritualul nuptial poate incepe: 12 pilule de gerovital si 12 bigudiuri pe o peruca; valabil si pentru barbati.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
