Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Eric Capton

1977 Slowhand
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Mihai Plamadeala Slowhand (1977)

27 Aprilie 2006

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Eric Capton - Slowhand
Slowhand este, daca putem spune asa, porecla de onoare a lui Eric Clapton. Albumul omonim este unul dintre acele titluri a caror faima insoteste la unison valoarea lor. Dealtfel nici in cariera solo, nici in calitatea de colaborator al altor muzicieni, Clapton nu a dezamagit vreodata. Exista doar unele momente discografice mai inspirate decat altele. Este de admirat schimbarea de directie a protagonistului dupa iesirea de gala din Cream. O reeditare a celebrei trupe ar fi avut pe termen lung efecte negative. Se pare ca uneori strategia cedarii deliberate a locului unu poate atrage rezultate importante in timp.

Cele noua piese ale Slowhand-ului au fost inspirat alese si plasate pe disc, dupa criterii de compatibilitate si diversitate, alcatuind un material echilibrat, omogen si in acelasi timp variat. Spiritul pozitiv al albumului, luat ca intreg, razbate dincolo de muzica in sine, care dupa treizeci de ani nu si-a pierdut parfumul. Literatura de specialitate a inventat termenul evergreen pentru a desemna durata nelimitata de viata a unui cantec. Personal evit pe cat se poate astfel de cuvinte, preferand recomandarea sustinuta de motivatie si mai presus de toate, trimiterea directa la sursa.

Piesa lui J J Cale, “Cocaine”(1) este abordata de Clapton intr-o maniera asemanatoare pana la suprapunere cu cea a compozitorului. Pasajele solistice de chitara au insa tusele inconfundabile ale interpretului.

“Wonderful Tonight”(2) reprezinta una dintre acele piese care plac tuturor. Ca atmosfera se situeaza pe undeva intre “Private Comunication” – Dire Straits si “Do You Remember” – Phil Collins.

“Lay Down Sally”(3) este un traditional country blues caracterizat prin discretie si acuratete a sunetului.

“Next Time You Se Her”(4) bate putin spre Dylan. Una dintre calitatile lui Clapton este ca poate personaliza orice preluare si ca in acelasi timp piesele sale pot fi preluate de artisti diferiti ca temperament si stil.

“We’re All The Way”(5) este un slow fluid si armonios, care conduce albumul spre “The Core”(6) – miezul rock al LP-ului. O serie de solo-uri, gravitand spre cel de chitara, extind tonalitatile din modurile de blues utilizate frecvent de Clapton.

Compozitia lui John Mayall, “May You Never”(7) intra cuminte in matca albumului, in aceeasi nota de echilibru si concizie a temelor muzicale. Daca preluarea “Cocaine” a fost cantata standard, “May”-ul lui Clapton se desprinde de viziunea (lui) Mayall.

Traditionalul “Mean Old Frisco”(8) se inscrie in coordonatele clasice ale genului. Astfel de piese au fost constant cantate de Eric, atat pe albume, cat si in concerte.

“Peaches And Diesel”(9) ar fi o concluzie a celor intamplate in acest pas discografic. Piesa (instrumentala) este gandita intr-o destul de stransa legatura cu propunerea de hit “Wonderful Tonight”. Apare o anumita tenta “siropoasa”, ceea ce constituie un element rar intalnit la Eric Clapton, dar faptul nu ajunge sa fie deranjant.

Un astfel de album aduce pace si armonie in sufletul ascultatorului. Pe cei care nu apreciaza stilul nu ii deranjeaza cu nimic. Daca i s-ar putea reprosa ceva, ar fi prea puternica functie ambientala, care poate fi interpretata in fel si chip. Pe o axa a timpului, maturizarea artistica a lui Clapton s-a produs intre Disraeli Gears (realizat cu Cream) si Slowhand.

 Do you feel all right?
 


01 Ianuarie 2006

Recomandare online-shop



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina