Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Third Ear Band

1969 Alchemy
inapoi la progresiv & experimental

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri


Progresiv & Experimental

Aera
Affinity
After Crying (Hu)
Ahora Mazda
Albatros
Amazing Band
Amon Duul
Amon Duul II
Areknames
Ash Ra Tempel
Brian Eno
Can
Caravan
Chrysalide
Cressida
Cryptic Vision
Curved Air

Eloy
Emerson Lake & Palmer
England
Faust
Flamengo (Cz)
Frank Zappa
Fruupp
Fuchsia
Galahad
Genesis
Gentle Giant
Ghostigital
Gracious
Green Milk From The Planet Orange
I Giganti
In Spe (Estonia)
Jade Warrior
Jadis
Jethro Tull
John McLaughlin
Khan
King Crimson
Klaus Schulze
Kluster
Kraftwerk
Laurie Anderson
Magellan
Marillion
Mostly Autumn
Nektar
Nice
Niemen (Pol)
Pekka Pohjola
Peter Gabriel
Pink Floyd
Polytoxicomane Philarmonie
Poor Genetic Material
Popol Vuh
Procol Harum
Quintessence
Renaissance
Richard Wright
Rick Wakeman
Robert Fripp
Robert Wyatt
Roland Kovac New Set
Sebastian Hardie
Stud
Tangerine Dream
Thee Maldoror Kollective
Third Ear Band
Titus Groan
Tomita
Tortoise
Tuxedomoon
UK
Ulver
Van der Graaf Generator
Vangelis
Yes
Yezda Urfa
Zenobia
Mihai Plamadeala Alchemy (1969)

18 Septembrie 2006

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Third Ear Band - Alchemy
Third Ear Band este incadrata de o buna parte a presei de specialitate la capitolul proto-prog, psihedelic sau indo-raga rock. Doua dintre numele frecvent citate in discursul despre TEB sunt Jade Warrior si Quintessence, a caror activitate artistica nu este insa decat tangentiala cu cea a echipei din Canterbury. Se vorbeste de asemenea despre componenta minimalista a muzicii TEB, formatie asociata, am spune noi, in mod fortat cu John Cage si Brian Eno. Cert este ca avem de-a face cu un experiment, care este mai mult al muzicii britanice si americane din anii ’60 – ’70 decat al trupei aflate in discutie. Supralicitand, atitudinea prevaleaza in fata aspectelor legate strict de sunet. Alchemy poarta in el germenii intregii discografii TEB, incercand sa adune si sa imbine intr-un mix propriu idei muzicale din perioade si spatii culturale diferite, totul sub egida unui prezent aflat astazi intr-un trecut cu accente anacronice.

Inainte de a trece la comentariul propriu zis, sa-i amintim pe cei care au realizat experimentul alchimic al albumului lor de debut, lecturand totodata instrumentele la care evolueaza: Glen Sweeney – percutie; Paul Minns – oboi; Richard Coff - vioara, viola; Mel Davis - violoncel, fluiere modale; DJ John Peel - harpa ebraica; Dave Tomlin – vioara;

In “Mosaic”(1) granita dintre bizarerie si experiment este imposibil de trasat, singura cheie de auditie fiind parcurgerea in continuare a materialului sonor. O concluzie partiala ar fi ca avem de-a face cu un caz de cult al fragmentului.

“Ghetto Raga”(2) poate fi caracterizata, inainte de orice prin prin adjectivul “interesant”. Daca exista undeva pe album vreo linie melodica, in acceptiunea generala a termenului, aceasta se gaseste aici. Pseudo-dialogul oboiului cu fluierele modale, avand drept fundal un corus distorsionat de raga (n.a. – gen muzical Extrem Oriental)  excita (urechea) incitand cel mult (imaginatia). Nu si pe cea a muzicologilor, pe care, indiferent de provenienta, nu ni-i putem reprezenta luand in serios munca celor cu o a treia ureche.

In “Druid One”(3), ca si in “Stone Circle”(4), idei psihedelice ale anilor ’60 incearca a se constitui intr-un liant pentru franturi de teme medievale sau traditionale, totul pe fondul lipsei de virtuozitate, mascate (doar pentru profani) prin intentionalitate. Altfel spus, enarmoniile aparute ca rod al spontaneitatii nu pot fi incluse in nici un sistem care sa le transforme din zgomote accidentale in factor aditional coerent.  

Daca cineva isi imagineaza ca “Egyptian Book Of The Dead”(5) are ceva in comun, in afara de titlu, cu Egiptul, ori cu binecunoscuta Carte despre Moarte, ei bine, se insala. Minute in sir, oboiul abuzeaza de ornamente muzicale in timp ce instrumentele cu coarde se joaca de-a gradatia, protagonistii plimband competenti arcusurile in dreapta si stanga  cu marea convingere pe care doar initiatii in tainele Lumii o pot avea. In spiritul mai sus citat, Sweeney bate un ritm drept pe intreaga durata a piesei.

“Are Three”(6), ca si “Dragon Lines”(7), propun alte “inovatii” ce apartin insa aceleiasi monotonii intrezarite inca de la prima piesa, care isi poate disputa titlul de cea mai slaba “lucrare” a albumului cu “Lark Rise”(8) – momentul de final. Din acest punct de vedere, simetria este totala.  

Existenta unei astfel de trupe si a unui public corespunzator, ne poate face sa intelegem mai bine o suma de cautari artistice actuale. Noise–ul, Ambient-ul, muzica atonala – folosita in felurite idei “contemporane”, nu sunt decat extensii in timp ale unor manifestari anterioare sau, in context mai larg, ale unor tendinte “de cand lumea”. Discutia despre TEB nu si-ar avea sensul de pe niste pozitii standard. Finalitatea artistica a unei astfel de “muzichii” este alta decat una strict muzicala, ramanand de stabilit doar in ce masura cei in cauza au reusit in demersul lor, daca e vorba de impostura sau daca publicul isi cere si isi merita interpretii.

Sa mai spunem la final ca denumirea initiala a trupei a fost The Giant Sun Trolley. Numele a fost schimbat ulterior in The Hydrogen Jukebox, dupa care a devenit Third Ear Band.

 Dvs ce nume preferati?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina