Daca trupele americane se inspira din traditia culturii de bumbac, iar artistii romani din povestea lui Tepes, rockerii chinezi merg pana la glorioasa Dinastie Tang, din sec. VII – X, punct de turnura in istoria Asiei. Tang Chao (sau Tang Dynasty) sunt formatia de maxima relevanta a rockului chinez(esc). Grupul a obtinut succes datorita a doua albume, lansate in 1992 si 1999, considerate a fi cele mai importante inregistrari rock din Republica Populara Chineza. Pentru cei care nu stiu, rock’n’roll se traduce prin yao gun!
Combinatia muzicala poate fi interesanta pentru ascultatorul european cautator de mixuri exotice: heavy metal old school, imnuri imperiale chineze si o doza de proletcultism asiatic. Surprinzator sau nu, abordarea si-a dovedit efectul in scena Orientului indepartat. Formatia a avut un oarecare succes de public “acasa”, cantand pe Stadionul Muncitorilor din Beijing in fata a peste 100 000 de manifestanti pentru pace, cat si in Asia de Sud-Est, datorita distribuitorilor capitalisti de discuri din Taiwan si Hong Kong. Conditiile vitrege au fortat desfiintarea trupei in 1999, Tang Chao depasind cu putin un milion de discuri vandute. Timpul a adaugat unele faze ce perpetueaza insa “legenda” in underground: originea sino-americana a doi dintre membrii fondatori, decesul basistului intr-un accident de motocicleta, ceva probleme cu drogurile si, bineinteles, cu autoritatile.
Meng hui Tangchao (A dream return to the Tang Dynasty) desfasoara aproximativ o ora de formule hard & heavy optzeciste, particularizate de limba, instrumente locale si scurte pasaje “adaptate din opera traditionala chineza”. Muzica este semnata de: Kaiser Kuo - chitara, Zhang Jun – bas, Ding Wu – voce, Liu Yijun (Lao Wu) – chitara, Zhao Nian – baterie. Albumul suna (surprinzator de) coerent, tinand cont de experienta de numai cativa ani a rockului chinez (si a muzicii de inspiratie “occidentala” din China). Se spune ca odata cu evenimentele din piata Tienanmen s-au introdus si chitarile in priza. In paranteza, piesa pop-star-ului Cui Jian - Yi wu suo you, din 1987, este considerata a fi primul hit chinez cu chitara electrica. In orice caz, nivelul muzicii Tang Chao este comparabil cu albumele est-europene rock din anii ‘90, mulgand aceleasi influente: Ac/Dc, Iron Maiden, Scorpions etc.
Pentru descifrarea pictogramelor de pe CD si traducerea booklet-ului am apelat la amici vorbitori de mandarina si la Internet. Astfel, O intoarcere in vis la Dinastia Tang (1) seteaza atmosfera epic-melancolic-imperiala a discului. Introul de mare impact ar fi putut deveni un moment clasic al genului daca ar fi deschis un album Maiden sau Manowar. Mai departe, heavy metal animat de spirit pozitiv si mandrie nationala.
Soarele (2) este construita pe o linie entuziasta ce nu a fost preluata din rock. Piesa poate fi incadrata oriunde in categoriile: imn heavy metal, cantec patriotic sau rock-opera.
In 9 masuri (3), cel mai spectaculos (si greu de digerat) element este partitura vocala tipata. Cum modificarea tonului implica in dialectele chineze si schimbarea sensului cuvintelor, ascultatorul neavizat nu va sti daca asista la subtilitati semnatice sau la manierisme heavy metal. Soloul de chitara completeaza o excelenta piesa de progressive-doom-thrash, poate cea mai grea a discului.
Daca tot a acceptat un asemenea calup sonic, casa de discuri oficiala a cerut si obligatoriul moment pop. Raiul (4) este un slagar prietenesc a la Paul Ciuci & Compact, care se canta cu zambetul pe buze. Pentru chinezi este de multe ori o chestie nativa.
Alegerea (5), Un vis la sfarsit de lume (7) si Nu te ascunde (9) sunt piese de heavy metal angajat, importante probabil in concertele Tang Chao.
Pasarea in zbor (6) pune in valoare pe Liu Yijun – “primul guitar hero chinez” si evidentiaza interesul formatiei pentru muzica dramatica, anticipand albumul Epic (1999).
Visul lunii (8) este una din piesele de rezistenta ale discului: o balada acustica, cu discrete inserturi de instrumente traditionale (cu coarde si de suflat).
Legenda (10) inchide incursiunea in gloria trecutului printr-o piesa hit, in care riffurile thrash camufleaza un subliminal mars militar occidental.
Discul continua apoteotic printr-o preluare mao-metal a Internationalei (11), cu toata formatia cantand in cor, in chineza, peste riffurile revolutionare ale piesei. Exaltarea imnica Tang Chao ar putea pune in umbra trupe de genul Rhapsody sau Therion. In articolele de pe internet am observat ca mass-media si casele de discuri din Taiwan incearca sa acrediteze ideea ca momentul este un “act subversiv”. Ascultatorul roman se va gandi insa la Cenaclul Flacara sau la cantecele politice de pe albumele Holograf, Iris etc. Putin protest, putin pasaport pentru media si uneori chiar ceva “cool” pentru headbangerii vremii.
Afirmatiile categorice ar trebui insa ocolite, cata vreme parcurgerea unui album Tang Chao de catre un european pune aceleasi probleme precum Trenul fara nas ajuns la urechile rockerului britanic. Albumele Tang Chao sunt de negasit in Europa, interesul pentru muzica pop chineza fiind acelasi ca si pentru muzica romaneasca - practic inexistent. De partea cealalta a planetei, lucrurile au alta perspectiva, odata cu deschiderea catre vest controlata de Partidul Unic, pe directia profitului economic. Anul trecut, spre exemplu, am cunoscut o stewardesa a liniilor aeriene din Hong Kong. Intre altele, mi-a povestit ca inaintea transmisiei live a showului Rolling Stones din Shanghai, televiziunea nationala a difuzat o noua ecranizare a ispravilor lui Pavel Cocearghin. Am rugat-o sa imi caute unele albume, iar ea mi-a solicitat un poster cu “sex-simbolul” român cunoscut in estul Asiei. I-am trimis, in cele din urma, afisul cu fotbalistul Adrian Mutu, iar cateva luni mai tarziu am primit discurile Tang Chao. A fost un gest de simpatie in relatia dintre doua popoare prietene.
|
