Lume Alba, primul LP al formatiei Sfinx este alcatuit pe baza unor materiale din repertoriul concertistic al perioadei in care a fost produs. Alaturi de Dan Andrei Aldea – chitara, voce, cunoscut prin activitatatea sa anterioara in domeniul folk-ului, ii intalnim pe Dan Badulescu – chitara; Corneliu Ionescu – bas si Mihai Cernea – tobe (care se lansase in Mondial la varsta de saptesprezece ani). Sunetul si conceptia trimit spre progressive, dar latura pop este bine reprezentata si ea pe album. In perspectiva temporala, acest fapt nu avantajeaza formatia, chiar daca la vremea respectiva audienta a fost mai mare tocmai din motivul amintit. Legaturile prea stranse cu publicul momentului nu sunt intotdeauna benefice pe termen lung.

 

Albumul debuteaza cu un  intro instrumental, "Rasarit", care face trecerea spre "Calatorul si Copacul"(1). Daca prima secventa ilustreaza latura prog pe care o avea in vedere formatia inca de la infiintare, cea de-a doua reprezinta un veritabil moment de pop. Piesa nu isi propune a depasi cadrul narativ al versurilor lui Anton Pann, in ciuda remarcabilului aranjament muzical ori pasajului de vioara unde isi arata Aldea clasa.  

In "Secolul Vitezei"(2) datele problemei se schimba total. Este vorba despre una dintre cele mai interesante piese progressive din Romania deceniului opt, care daca nu s-ar (fi) apropia(t) periculos de mult de "Bitches Crystal", realizata anterior de catre Emerson, Lake & Palmer, ar  fi (fost) comentata intr-un context total diferit. Fuzzy Duck, o alta trupa de la inceputul anilor ’70 avea si ea un sunet asemanator. Sa spunem ideile  vremii circulau liber!

Piesa instrumentala "Sinteze"(3) ilustreaza pe deplin motivele pentru care Sfinx-ul, a fost (si este) indragit de catre cunoscatori. Avem de-a face cu cea mai elaborata piesa a albumului, in care solo-ul de chitara intrece prin tehnica tot ce am auzit vreodata in muzica rock romaneasca. Desavarsit muzician, Dan Andrei Aldea s-a remarcat prin spiritul sau aparte mai intai in cariera solo de folk-ist, ulterior in cea cu trupa. Absolvent al Conservatorului din Bucuresti (vioara), el a inteles pe deplin limbajul rock-ului, impresionand prin corectitudinea si acuratetea interpretarii. Privind in perspectiva, top-urile din acea vreme apar comice prin alaturarea numelui sau (uneori in pozitii inferioare) de cel al unor chitaristi mult mai putin bazati.

"Magelan"(4), compusa si interpretata vocal de Dan Badulescu este o realizare mai aparte intre creatiile Sfinx, care trimite insa tot spre zona Emerson &.

Piesa instrumentala "Lume Alba"(5), pe langa faptul ca imprumuta titlul albumului, aminteste (fara a semana propriu zis) de Tangerine Dream. La cativa ani de la inventarea, Moog-ului si prima sa “prezenta” notabila pe un album (prin prestatia lui Keith Emerson, din "Lucky Man", in ’70) formatiile romanesti incep sa foloseasca in masura posibilitatilor (financiare) “noul” instrument. Asadar nu este magie alba ci doar ecou a ceea ce se intampla in lume in acele vremuri.

"Hora de Baieti"(6) poate fi luata ca satira sau Adult Oriented Rock. Posibilele analogii cu realitatea politica din Romania acelor ani au facut ca aceasta sa fie una dintre marile favoritele ale publicului.

Ca si "Secolul Vitezei", "Norul"(7) reprezinta o piesa de de atac, al carei sound se apropie de cel al trupelor de hard din tara, de la mijlocul anilor ’70.

"Muntele"(8) reprezinta un alt moment de progressive. Orizontul de asteptare si cultura muzicala a audientei joaca un rol activ in receptarea sa, deoarece aici sunt antrenate mai degraba facultatile intelectuale decat cele emotionale.

 

Cu totul speciala este piesa "Om Bun"(9) ultima de pe album, pe care o consider una dintre cele mai reusite compozitii ale muzicii de expresie rock de la noi. Construita pe structura de menuet, are un aranjament muzical extrem de subtil, care o plaseaza in sfera farmecului si misterului medieval. Versurile povestesc viata menestrelului aflat vesnic in cautarea unui castel, care traieste prin (si pentru) ceea ce face. Este un caz fericit de consonanta intre sunet si text. Vocea si blockflote-le plutesc intr-un dialog rafinat pe acompaniamentul de chitara si celesta. Linia basului sustine intregul in aceeasi nota de discretie. Sfinx a participat in piesa de teatru "A Douasprezecea Noapte" de Wiliam Shakespeare, montata de marele regizor Liviu Ciulei la teatrul Lucia Sturza Bulandra. O alta compozitie din acelasi registru este "Cantecul Bufonului" (care din pacate nu a aparut pe vreun album). S-a pastrat doar o filmare live cu aceasta piesa.

 

Muzica a fost compusa de Dan Badulescu (1.a, 4), Mihai Cernea (1.b, 5, 6), Dan Andrei Aldea (2, 3, 7, 8, 9), iar versurile de Anton Pann (1.b), Dan Andrei Aldea (2, 7), Dan Badulescu (4), Tudor Arghezi (6), Shelly, Al. Philippide (7), Petre Gott (8).

 

Pe coperta albumului, care este un colaj de articole aparute prin ziare despre formatie, se poate citi, printre altele, ca aceasta are valoarea de a scoate cinci-sase LP-uri. Nu stiu cine a semnat aceste randuri, nici unde, dar  se pare ca destinul a hotarat altceva in ceea ce priveste Sfinx-ul.