Acest single reprezinta prima aventura a lui Mircea Vintila in lumea vinilului. Mileniul mp3-ului face de neinteles situatia in care muzica era “prizoniera” suportului pe care era inscriptionata. Aplicarea unor rationamente actuale asupra “istoriei” nu-si are insa rostul. Asadar piesele trebuie analizate in contextul in care si pentru care au fost create.
In anii ’70 folk-ul era, intre genurile de relativ underground, intr-o oarecare voga. Literatura numita “poezie patriotica” reprezenta o forta si totodada un pasaport pentru practicanti si difuzori si in fine, poetul Adrian Paunescu era in plina ascensiune. Versurile sale, create parca pentru a fi puse pe muzica, l-au transformat, in timp, in “cel mai cantat om” din România.
Cele doua piese ale vinilului sunt compuse de Mircea Vintila – chitara, voce, pe versurile lui Adrian Paunescu. Pe album se mai aude un flaut, a carui partitura ne trimite cu gandul spre Sorin Minghiat, care nu este trecut pe coperta (nu e trecut nimeni, ca si cum flautul ar canta singur).
“Mielul”(1) are la baza o poezie inspirata dintr-o balada armeneasca, despre dialogul dintre autor si un miel. Omul pune intrebari incomode, la care, onest, i se raspunde, pentru ca la intrebarea “Cine moare?”, legata epic de taiere, sa i se replice ca de asta nu poate scapa nimeni si ca ceea ce ramane este doar cantecul. Conform acestei idei filozofice, reversificarea lui Paunescu a ramas drept o compozitie a acestuia. Piesa lui Vintila nu a putut evita monotonia textului, care este chiar tributul platit de talentatul poet, liricii armenesti.
“Pamintul Deocamdata”(2) este una dintre piesele de baza ale folk-ului nostru, prin muzica, versuri si comuniunea dintre ele. O astfel de creatie sta in picioare si dupa patruzeci de ani! Sensibilitatea artistica a lui Mircea Vintila a fost deplin activata, compozitia fiind o posibila carte de vizita a sa. Ca de obicei, recomand auditia piesei si a single-ului, aprecierea lor fiind in ultima instanta o problema de gust.
Ca fapt posibil interesant, scrierea (in acest moment a) articolului se leaga direct de intalnirea pe care o am peste cateva ore in Club A cu Mircea Vintila, al carui invitat sunt, pentru o emisiune – spectacol despre muzica anilor ’70 in Romania, unde il voi ruga (respectiv determina) sa cante si “Pamantul”.
|
