Dintre formatiile care activeaza in momentul scrierii acestor randuri in Romania, Yesterdays reprezinta cel mai bine dimensiunea old prog. Faptul de a canta precum “in ziua de ieri” sau “in maniera Yes” este o alegere deliberata, pe care au luat-o Bazsó Tibor - inginer de sunet, voce; Bogáti-Bokor Ákos  - chitara, bas, voce, clape (aditional); Csergõ Domokos – percutie; Enyedi Zsolt – pian, Mellotron, Hammond, Rhodes, Moog; Fülöp Tímea – voce; Jánosi Kinga -  voce; Kósa Dávid – percutie, voce; Kozma Kis Emese – flaut si Vitályos Lehel – bas. In aceasta ordine sunt trecuti pe albumul Holdfenykert / Moonlit Garden cei de mai sus.

 

A spune progressive este ceva mult prea general. In muzica compusa si interpretata de Yesterdays pot fi semnalate elemente de jazz, folk, rock, Canterbury, sau chiar de muzica clasica. Acusticul si electricul se imbina intr-un discurs de tipul celui de la After Crying, Asia Minor sau Parzifal. Nu insistam insa pe semnalarea similitudinilor cu stiluri, curente, idei sau formatii anterioare. Vom spune doar ca ceea ce se aude pe Moonlit Garden se incadreaza in neoprog mai mult prin perioada decat prin atributele acestuia, ramanand in zona clasic & standard. Sunetul este soft, melodios, ambiental. Experimentul sonor, de care abuzeaza numerosi muzicieni ce “ataca” zone mai elevate ale muzicii, lipseste cu desavarsire. S-a evitat si spectaculozitatea. Piesele vocale sunt in proportie de 90% cantate in limba maghiara.

 

“Napfénykert - Sunlit Garden” (1) este o piesa introductiva scurta si concisa, in care rolul principal apartine chitarii si flautului. Sound-ul de tip Oregon sau Aera este un semn promitator.

 

“Végtelen - Infinite” (2) anunta un album sweet & clean. Intentiile sunt etalate inca din start: vocea intra dupa patru masuri si dupa inca patru are loc prima schimbare ritmica, precedata de o gradatie gandita secvential. Elementele acustice sau cele latino, flautul si vocea panoramata “in fata instrumentelor” sunt recurente pe intreg albumul.

 

Piesa “Ne félj - Don't Be Scared” (3) este instrumentala – optiune pe care semnatarul acestor randuri o considera inspirata. Cu riscul asumat de a nu fi pe placul formatiei si publicului fidel, introducem in discutie ideea ca tipul de muzica practicat de Yesterdays “cere” mai mult decat voci placute. Comparatia cu Jon Andersen de la Yes, Annie Haslam de la Renaissance sau cu Christina Maria Booth de la Magenta este dificil de evitat. Faptul ca se canta in maghiara este salutar; cum ar suna oare Yesterdays cu Andrea Gerak solista vocala?

“Ha majd egyszer - If Ever” (4) este o piesa pentru chitara acustica. Chiar daca nu avem de-a face cu Nikita Koshkin, o asemenea compozitie inseamna pentru muzica prog - rock cam ceea ce reprezinta poezia lui Endre Ady pentru literatura maghiara. Nu putem spune decat: excelent!

 

“It's So Divine” (5) revine la ritmuri latino discrete via jazz. Aici este folosita limba engleza. Flautul detine un rol important. Moog-ul intervine aditional, doar pentru cateva secunde, ca element de culoare, ceea ce este semn de maturitate artistica.

 

“Hol vagy? - Where Are You?” (6) si “Várj még - Just Stay” (7) sunt piese melodioase, de atmosfera, care urmeaza acelasi template. Corecte si oneste, acestora le lipseste un centru gravitational in sfera compozitiei. Solo-ul de Moog din “Just Say” este deosebit de interesant, dar acesta a fost introdus in piesa ca simplu insert. Locul sau putea fi plasat oriunde altundeva.

 

“Holdfénykert - Moonlit Garden” (8) este un moment instrumental liric, pe cat de scurt, pe atat de interesant. Ambientalul joaca un important rol, intr-o piesa care face trecerea spre punctul maxim al albumului, “Seven” (9), cu cele doua secvente ale sale, “Your Colours” si “My Words”. “Seven” este o veritabila mostra de prog. Distantarea relativa de sunetul latino &  jazzy este benefica. Piesa poate fi privita drept cascada de citate Yes, Spock’s Beard si Magenta. Unul dintre albumele acesteia din urma se intituleaza chiar Seven. Vocea este aici ueber cool. Pasajul de fuga pe patru voci din “Your Colours” aminteste de “Thougts” – part three de pe albumul V – Spock’. Suita de solo-uri instrumentale recomanda niste muzicieni de clasa, care, spre lauda lor, au lasat ideile comerciale sa se odihneasca in proiecte paralele alternative & indie.

 

“Valahol a térben - Somewhere in Space” (10) este, pana intr-un anumit punct, o piesa a la Mike Oldfield cu ceva accente Floyd, prin care se incheie in mod inspirat un album intr-adevar mare. Holdfenykert / Moonlit Garden poate placea oricui si oriunde. Aparitia la casa de discuri Musea nu a fost intamplatoare. Cunoscand miscarea muzicala de expresie rock din aceasta parte a Europei, consideram albumul discutat drept una dintre marile reusite ale deceniului, daca nu exclusiv din motive muzicale, cel putin prin intentie.

 

Realizarea formatiei clujene ramane de referinta pentru muzica din Romania. Daca in Ungaria, trupe sau interpreti precum Korai Öröm, After Crying ori  Barabás Tamás au abordat si abordeaza in mod constant directia, sa-i spunem in discutia de fata, conceptuala, la noi muzicienii valorosi tind mai degraba sa se apropie de publicul existent decat sa incerce a forma unul nou, dupa chipul si asemanarea a ceea ce apreciaza ei.