Formatia maghiara (!) After Crying a fost infiintata la Budapesta in 1986, pe baza unui nucleu alcatuit din Csaba Vedres – pian, voce si Peter Pejtsik – violoncel, voce, carora li se poate adauga Tamas Gorgenyi – textier. Prezenta acestuia in trupa trimite cu gandul spre Peter Sinfield (versuri si .. lumini pentru King Crimson).
After Crying este una dintre cele mai novatoare si mai interesante formatii ale progresiv-ului actual, cu o identitate sonora bine definita. Albumul de debut, Overground music a fost realizat cu ajutorul unor muzicieni invitati, suflatori din sfera clasicului si jazz-ului. Preponderent acustic, acesta aminteste de sunetul trupei Universe zero, cu mentiunea ca este mult mai putin experimental. Buni cunoscatori ai muzicii clasice, contemporane si jazz-ului, After Crying se bazeaza pe virtuozitate, melodicitate si ritmica: mai putin pe cultivarea unor armonii ciudate ori pe cautarea unor tonuri particulare.
Critica de specialitate (din intreaga lume - !) a semnalat similitudini cu Emerson, Lake & Palmer si cu King Crimson, idei la care subscriu punand accentul pe latura semantica a comparatiei, respectiv este vorba doar despre similitudini, nu de influente propriu zise. Compararea cu Frank Zappa, facuta cu privire la versuri, mi se pare fortata. Particularitatile limbii maghiare sunt suficient de puternice incat sa determine un tip de gandire si sintagma (frazare) originale. Chiar daca formatia canta atat in maghiara cat si in engleza, actul artistic este gandit in limba materna. Gasesc ca versurile (ideile) pot semana doar la nivel formal cu cele ale lui Zappa.
Despre segmentul vocal, aceeasi critica s-a pronuntat moderat-negativ, recunoscand la acest capitol doar piesa "Shining", in care vocea sopranei de coloratura nu avea cum sa treaca neobservata. Aceasta este cea mai de succes piesa a albumului. Momentele vocale (care aduc un plus de audienta) par sa rupa atmosfera, dar daca privim in ansamblu, constatam ca acestea intregesc structura baroca a trupei.
Eclectismul acestei muzici este total. Spre deosebire de Ekseption sau Focus, la After Crying temele clasice nu sunt expuse pentru a se pleca de la ele spre alte idei muzicale, ci ele reprezinta ideea in sine. Precum la Blood, Sweat & Tears, trecerea de la clasic la jazz (si in cazul Blood… mai departe spre blues) se face pe nesimtite. Datorita mix-ului dintre jazz si clasic gasesc analogii intre albumul Overground music si anumite momente ale putin cunoscutei trupe Ten Wheel Drive cu mentiunea ca in primul caz ne aflam in zona progresivului iar in al doilea in cea a blues-rock-ului. Unele pasaje imi amintesc chiar de Peter Hammill.
Pentru ca After Crying sunt (deocamdata) putini cunoscuti la noi si (secundar) pentru ca provin din tara vecina, recomand calduros cautarea unor materiale sonore cu ei, atragand atentia ca uneori nu este nevoie sa mergem la capatul lumii pentru a descoperi ceea ce se afla in apropierea noastra. Avem de-a face cu una dintre cele mai valoroase formatii prog ale momentului. Si in incheiere, o mica istorioara despre cum am descoperit/ascultat albumul. Colegul meu de breasla Serban Ursachi - ex Talitha Qumi - un om informat (student la sectia Compozitie a Conservatorului Cluj) aflase despre "acest miracol muzical" din surse maghiare, fara a reusi sa gaseasca ceva, in ciuda unor cautari coerente (imi amintesc despre listele care circulau pe vremuri in cercurile largite ale iubitorilor de muzica). La un moment dat a primit un colet continand copia "la a nu stiu cata mana" a albumului, din partea… unei persoane necunoscute (in mod direct) lui, care intampinase chiar dificultati in a-i afla adresa. Motivatia acestui efort? Daca cineva cauta After Crying, atunci merita.
01 Ianuarie 2006
|
