 |
De cateva zile sunt pur si simplu obsedat de corcoduse. Si nu neaparat de corcoduse privite ca entitate botanica, cat de asocierea lor cu niste vremuri ce parca incet incet dispar fara sa "ingrijoreze" pe nimeni. Ghilimelele ingrijorarii incearca doar sa mascheze o doza de patetism ce imi este imposibil s-o ascund. Cu riscul ca voi repeta fericita sintagma "Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc..." nu pot sa nu-mi amintesc de vremurile cand umblam ca un nebun in cautarea de corcoduse...Cand escaladam zeci de copaci..cand eram alergat de vestita pusca cu sare...doar doar sa mai reusesc sa mai culeg cateva verzituri.Mai stiu ca descoperisem si o pasiune ce ma facuse sa devin neavenit pe la toate curtile oamenilor din zona in care locuiam: ierbarul. Rupeam flori de pe unde nimeream, stricam zeci de carti in care incercam sa le presez...dar...dar parca tot corcodusele ma atrageau in mod deosebit. Acum imi dau seama ca interesul meu era alimentat mai mult de aventura catararii si explorarii decat de gustul mult prea acru al fructelor. ( De altfel toata acesta pasiune inceta odata cu coacerea acestora). Imi mai aduc aminte ca si acestea erau clasificate in verzi si rosii. Iar cele rosii erau atat de rare.....
In ultima vreme am constatat cu tristete ca aceste fructe au disparut. Am mai vazut de cateva ori din cele verzi...dar atat...Mai stie cineva pe unde pot gasi corcoduse rosii ? (Dar sa fie corcodus...Adica sa nu faceti ca Regizoru' - un amic - ce mi-a spus ca blocul lui se afla langa un nuc... ce avea sa fie de fapt castan)
Acum m-am blocat... Chiar ma intreb si eu ce naiba m-a apucat sa vorbesc despre corcoduse cand de fapt ar trebui sa vorbesc de Aphrodite's Child. Cred ca din multe puncte de vedere ascultarea acestui album se aseamana cu cautarea corcoduselor rosii. Adica pe langa placerea explorarii si aventurii auditiei acestui album, putem vorbi si de un moment rar in istoria rockului progresiv. Pot spune fara nici o ezitare ca 666 este un album extraordinar... Este absolut incredibil cum Vangelis, Demis Roussos&Co reusesc sa te faca sa astepti cu infrigurare fiecare nota,refren,piesa fara sa te pierzi in conceptul oarecum voalat al albumului. Chiar daca la prima vedere ar parea ca titlul ne spune totul, comentariul de pe coperta ma face sa cred ca trebuie sa fim mai precauti :"Anyone who has intelligence may interpret the number of the beast. It is a man's number.The number is 666".
Constructia intregului album (de fapt dublu album) se inscrie in coordonate clasice. Prefata... Prezentarea caracterelor... Punctul culminant... si finalul apoteotic ce include toate temele precedente. Cred ca se poate vorbi la infinit despre 666; dar eu ma voi opri doar la punctul culminant si final. Ceea ce poate frapa orice ascultator este piesa infinit. Irene Papas repeta la infinit propozitia "I am to come/I was" simuland un orgasm dus la paroxism. Poate ca sintagma orgasm/paroxism este un truism, dar in contextul muzical existent nu este tocmai deplasata. Cred ca cel mai bine ar fi sa ascultati acesta piesa si veti intelege ca este posibil ca orgasmul spiritual si fizic sa stea pe picior de egalitate. Este interesant de remarcat ca aceasta piesa este precedata in ordine de "The Wedding of the Lamb" si "The capture of the beast"...Asta inseamna ca orgasmul este datorat unuia din aceste doua evenimente... Cred ca aici se afla ENIGMA albumului... Cred ca mielul reprezinta latura spirituala iar bestia cea fizica. Si atunci despre ce orgasm e vorba? Spiritual sau fizic? Sau oare bestia este spiritul? Inca nu am reusit sa elucidez problema asta...
Penultima piesa de 19 minute reuseste sa contopeasca toate temele muzicale de pe intregul album. Si parca ar vrea sa-ti ofere solutia... Ai impresia ca in momentul urmator vei descoperi esenta....dar esti trezit la realitate de fraza: All the seats are occupied...... Dehhhh... se mai intampla...
Corcodushe verzi... corcodushe rosii... Miel... Bestie... orgasm... spirit... enigma... cine mai poate intelege ceva?????????? Sa asculti un orgasm in direct si sa vorbesti de corcoduse????!!! Doar o muzica speciala poate "provoca" asa ceva....
01 Ianuarie 2002
Amazon.com
02 Noiembrie 2002
Serban Proches (btbmsp @upe.ac.za)
Incapabil sa comentez muzici, trebuie sa ma limitez la a comenta faze.
Corcodusele mi-au marcat si mie copilaria, desi intr-un mod diametral opus... De la fereastra mea din Drumul Taberei vedeam doi corcodusi - unul cu corcoduse galbene, altul cu corcoduse rosii, de cele doua parti ale intrarii in scara. Nu stiu daca le-am gustat vreodata. Erau doar parti ale unei realitati inevitabile, din care evadarea era un vis, aparent imposibil de implinit. Faceau parte din acelasi tablou cu uguitul gugustiucilor, cu lazile de gunoi, cu cainii vagabonzi, cu pensionarii in cautare de cozi. Orele de tocit pentru examene erau in mod normal intrerupte de minute pe fereastra, cu ochii intepeniti pe corcoduse, a caror existenta devenea indoielinca, erau mai mult produse ale disperarii si platitudinii.
Am plecat din tara cand deja nu mi-o mai doream din tot sufletul si, fireste, a fost mai bine asa, caci mi-am putut pastra calmul in fata noilor situatii, le-am putut mulge de intelesuri la rece. Si numai asa se face ca orgasmul vegetal al tropicelor (ca inlocuitor de corcoduse si stir gastesc) nu m-a sufocat cu totul; l-am putut canaliza si inspira ca pe aerosoli, incetul cu incetul. Si in acelasi timp, lumea mi-a aparut din ce in ce in ce mai mult asa cum se vede ea prin ochii albastri ai puterilor coloniale. Asa se face ca corcodusele incep sa capete o semnificatie exotica, noul meu eu le percepe ca pe niste realitati ale unei alte lumi, ale unei lumi cu care mai pot intra in contact temporar (dar nu definitiv, si orice intoarcere temporara este, deontologic, o minciuna), asa cum istoricul poate intra in contact cu viata din vechiul Sumer. Iar muzical, se preteaza mai curand unor entitati egal exotice, ca Dan Spataru si Mirabela Dauer.
Ca sa vezi unde te pot duce niste corcoduse...
Cam atat!
|
