 |
Fairport Convention si-au inceput activitatea in Muswell Hill, o suburbie a Londrei, facand repetitii intr-o casa numita Fairport Lodge (de unde si numele formatiei) care apartinea mamei lui Simon Nicol, unul dintre componenti. Realizeaza prima imprimare, constand intr-un asa zis "gig" in vara anului 1967; aceasta fiind singura piesa in care evalueaza la baterie Shaun Frater (nu este o greseala; numele este cel scris: Shaun, nu Shawn) care paraseste trupa in vara , urmand sa cante cu diverse alte formatii dintre care cele mai cunoscute sunt U.F.O. si Middle Earth. In noiembrie este cooptat ultimul membru, Ian Matthews ex Bradfort FC & the Pyramid – voce. El se alatura lui Judy Dyble, ex Judy & the Folkmen – solista vocala, harpa, pian, blockflotte; lui Ashley Hutchings, ex Dr. K’s Blues Band si Ethnic Shuffle Orchestra – bass, voce; Richard Thompson –chitara, voce; Simon Nicol – chitara, voce; Martin Lamble , ex Cpt. Rugeley’s Blues Band – drums. Formula prezentata va exista din noiembrie ’67 pana in mai ’68. In acest rastimp apare primul LP al formatiei, care urmeaza sa ramana deosebit in intreaga cariera a Fairport - ului, in ciuda a numeroase modificari de componenta.
Cea mai spectaculoasa schimbare este cea a solistei Judy Dyble cu Sandy Denny. Judy va pleca in primavara anului 1968 spre a se alatura lui Giles, Giles & Fripp . Mai tarziu o vom reintalni in Trader Horne. Cu ocazia data, stilul se schimba total, ceea ce va canta Fairport mai departe fiind un mix de Spoonfully/ Country/ American Folk Rock combinat cu o gama larga de piese traditionale Britanice. Prin invitarea pentru albumul 2, Unhalfbricking si ulterior prin stabilirea in formatie a lui Dave Swarbrick –violonist de exceptie, comparabil pe domeniul sau doar cu Robin Williamson de la Incredible String Band, stilul formatiei se va stabiliza total pe coordonatele cunoscute.
Dar pana atunci, Fairport plecase partial intr-o alta directie. Albumul1 este eterogen deoarece se cauta o directie si un sunet propriu mai mult pe cale empirica, prin incercari, decat prin conceptie. Elementul psihedelic & experimental se regaseste din plin in activitatea de inceput. Cam jumatate din LP este alcatuit din preluari, respectiv piesele "I Don’t Know Where I Stand" si "Chealsea Morning" apartin lui Joni Mitchell; Jack O’Diamonds este a lui Dylan; "Time Will Show The Wisher" a fost compusa de Emitt Rhodes si "One Shure Thing" de Harvey Brooks si Jim Glover. Celelalte sase piese, "If", "Decameron", "Portfolio", "Sun Shade", "The Lobster" si "It’s Alright Ma, It’s Only A Witchcraft" sunt compozitii originale. Maniera interpretativa este cand de rock, cand de folk Prin acest intreg insa nu conving, riscand sa ramana una dintre multele formatii fara destin. Insuccesul relativ ii este imputat compartimentului vocal, Judy Dyble parasind trupa la cererea celorlalti membrii. Orientarea sa spre Robert Fripp nu este intamplatoare caci acesta a avut la inceputul carierei acelasi tip de probleme; cei doi regasindu-se pe taramul prezentat. Albumul de debut va fi renegat ulterior atat de catre formatie cat si de catre publicul ce avea sa-i descopere prin momentele urmatoare, dar obiectiv vorbind nu este de loc rau. Este interesant daca s-ar fi intamplat ceva notabil in cazul in care ar fi persistat cu ideile de inceput, dar aici nu se pot emite decat presupuneri. O certitudine este ca "reteta" gasita in timp util a fost viabila si astfel peisajul muzical al folk – ului s-a imbogatit substantial.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
