Primul album al formatiei britanice Gryphon, aparut in 1973 (an in care Pink Floyd producea The Dark Side Of The Moon) reprezinta un moment discografic aparte, componenta medievala – sursa majora de inspiratie a trupei fiind aici cel mai puternic reprezentata. Avem de-a face cu un progresiv-rock diferit prin stil si abordare de cel practicat de Pink Floyd, cu care am stabilit o prima posibila analogie. Componenta psihedelica lipseste cu desavarsire in cazul Gryphon-ului, care exalta in schimb "segmentul" acustic. Cea mai buna trimitere ce poate fi facuta este spre Gentle Giant, cu mentiunea ca si in acest caz deosebirile sunt mai mari decat asemanarile.
Mix-ul dintre acustic si electric apropie primul album de creatii ale folk-rock-ului, gen cu care Gryphon nu se poate totusi identifica, cu atat mai mult cu cat linia initiala a fost treptat abandonata. Urmatoarele (patru) albume vor fi construite pe baze clasic-progresive. Pe langa instrumentele de rock consacrate se pot auzi in mod constant blockflotte-ul, flautul traversier, fagotul, chrumhorn-ul (instrument de suflat, cu ancie, specializat in sonoritati joase), diverse pipe-uri, bongosuri, tamburina precum si alte instrumente apartinand muzicii medievale ori acustice.
Este de remarcat faptul ca numeroase formatii importante ale progresiv-ului s-au inspirat accidental din "filonul" muzicii vechi (Jethro Tull, Incredible String Band, Traffic, Cathedral, …) dar dintre toate (si lista poate fi indelung completata) Gryphon s-a axat in cea mai mare masura pe dezvoltarea acestei directii.
Piesele de pe Gryphon1 se pot imparti in doua mari categorii: pe de-o parte cele unde instrumentul solistic interpreteaza partitura (medievala) in maniera standard in timp ce bass-ul sustine linia prin fantezii care dau astfel nastere unor armonii moderne (apar acorduri specifice jazz-ului, muzicii contemporane, etc) si cele in care temele vechi sunt interpretate cu instrumente si mijloace preponderant electrice. Numitor comun intre ele sunt virtuozitatea muzicienilor si tratarea unitara a segmentului ritmico armonic. Raportul dintre piesele instrumentale si cele vocal-instrumentale este echilibrat, pe urmatoarele albume inregistrandu-se o tendinta de tratare mai mult instrumentala.
Sunt legat in mod special de primul Gryphon deoarece doua dintre piesele albumului, "Kemp’s Jig" si "Estampie" se regasesc in repertoriul formatiei Nomen Est Omen, si desigur, datorita puternicelor influente medievale. Dar dincolo de toate cuvintele care se pot spune, in aceasta situatie si nu numai, cred ca cel mai bun lucru este (re)ascultarea materialului muzical comentat. "Crossing The Stiles"(1), "Estampie"(2),"Juniper Suite"(3), "Kemp’s Jig"(4), "Pastime With Good Company"(5), "Sir Gavin Grimbold"(6), "Tea Wrecks"(7), "The Astrologer"(8), "The Devil And The Farmer’s Wife"(9), "The Unquiet Grave"(10).
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
