Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Pop & Rock
|
|
Janis Joplin (with Big Brother & the Holding Company)
S-o zic pe-a dreapta, nu stiu daca Cheap Thrills e mai bun sau mai prost decat alte albume Janis Joplin? Se intampla sa fie singurul ei album pe care il am, si totodata singurul CD (al meu!!! nu comentez ce-mi baga altii pe gat) pe care l-am ascultat de mai mult de 50 de ori. Dar cred ca orice album Janis Joplin trebuie sa lase aceeasi senzatie: ceva diferit, as fi tentat sa zic din alta lume ? dar poate ca tocmai, Janis e cea care e din lumea asta.
Poate tot restul muzicii e strain si inconsistent, pretentios si fatarnic. Janis nu stie ce vrea intr-un fel care stie ce vrea, si stie s-o spuna intr-un fel care nu suna contradictoriu. In Turtle blues si I need a man to love Janis e o femeie care canta despre a fi femeie. Janis gandeste? Nu superficial, pentru ca s-a jucat cu focul si s-a ars, nu profund, pentru a nu cadea in ridicol. Janis plange si rade, isi aminteste si stie cum sa te roage frumos.
Janis crede ca poate sa faca ceea ce face, ceea ce ii da puterea de a realiza lucruri fundamental imposibile. Piece of my heart e cea mai densa acumulare de placere muzicala pe care am auzit-o. Inceput eruptiv, prabusire in soapta, revenire in raget. Janis transforma toate drogurile pe care le-a consumat in condensate musicale. Le fumezi, le tragic pe nas, si le injectezi doar ascultand-o. E ca si cum ai trimite un pachet atasat la email. Imposibil, atata vreme cat te intrebi cum, indubitabil cand o asculti, pachetul iese scuipat prin unitatea de disc.
Ball and chain e complicat si sumbru. E lung, e ca si cum ai urmari incet cu ochii chenarul cu arabescuri de jur imprejurul unui document medieval. In mod cert, auriu pe fond negru. Auriul s-a cam sters. Pendulari ale intensitatii sunetului, chitara fenomenala.
Summertime e alt cantec decat acel Summertime pe care l-au cantat ceilati. E calm, cum e si in toate celelalte versiuni, dar alt fel de calm. Calmul inutilitatii, ceva cam ca firul de lana ramas incretit dupa ce desiri un pulover. Totala eliberare de conventii, atat pentru voce, cat si pentru instrumentatie. Asculta zice amicul meu Dennis, facandu-mi semn sa tac, canta pe doua voci. E adevarat: Janis canta pe doua voci. Dennis e un mosnegut englez, la 70 de ani, ascultator fervent de BBC si de muzica clasica, jazz si ce se mai nimereste. A ascultat mai multa muzica la viata lui decat 99,99% din pamanteni. Uraste metaforele. Janis chiar canta pe doua voci deodata. Pentru ca ea crede ca poate, pentru ca a fumat ca o turcoaica, sau pentru ca nu-i e rusine? cui ii pasa de ce, sau care e mecanismul laringial.
Poate a o asculta pe Janis Joplin e singura sansa data noua, barbatilor, sa ne imaginam cam cum ar veni sa ai un orgasm multiplu.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
