 |
Judy Collins s-a nascut in 1939 in Seattle, dar si-a petrecut cea mai mare parte a tineretii in Boulder, Colorado. A inceput studiile la MacMurray College Illinois si le-a continuat la University Of Colorado. Tatal ei era muzician si ocazional producator de emisiuni radio. Si-a “inceput“ cariera de timpuriu luand de la sase ani lectii de pian, instrument la care avea sa cante, in viitor in numeroase randuri, atat pe scena cat si pe albume. Ca multi alti artisti ia drumul estului. In aventura sa New York – descopera atmosfera live din cluburile de folk din Greenwich Village, cum ar fi Gaslight, Bitter End, Village Gate. Intalnirea cu Fred Hellerman si cu Pete Seeger ii va determina destinul. Dupa numeroase intamplari fericite, apare primul sau album, in 1961,The Maid Of Constant Sorrow. Este memorabila aparita sa in compania “necunoscutului” Bob Dylan la Gerde’s Folk City, cantand “Master Of War”. …inceputul unui drum de exceptie… .
Sunt multe similitudini intre Judy Collins si Joan Baez. O intrebare care se punea constant era ce nevoie mai este de J C cand exista J B? Asta datorita spiritului eclectic care se manifesta in muzica facuta de Collins. Ca si Joan Baez s-a lansat cantand traditionaluri engleze, scotiene, irlandeze, spaniole, franceze… . Spre deosebire de aceasta nu s-a aventurat prea mult in zona compozitiei, ramanand in constiinta publicului drept o mare interpreta a unor piese celebre. Si intr-adevar, repertoriul sau continea numai piese una si una. In concertul imprimat pe albumul al patrulea gasim traditionaluri cum ar fi “Bonnie Boy Is Young”, “Wild Ripling Water”, Cruel Mother”; compozitii Tom Paxton: “Last Thing On My Mind”, “Ramblin Boy”, “Bottle Of Wine”; piese semnate Fred Neil sau Dick Weissman : “Tear Down The Walls”, “Medgar Evers’ Lullaby”; Billy Ed Wheeler; “Winter Sky”, Red Winged Blackbird”, “Coal Tatoo” si desigur o multime de Dylan – uri.
Pe albumul Fifth, Judy Collins interpreteaza doua piese ale lui Dylan pe care acesta nu le-a inregistrat niciodata oficial: “Tomorrow It’s A Long Time” si “Daddy, You Been On My Mind”. Titlul albumului din anul 1968 este dat de piesa lui Sandy Denny “Who Knows Where the Time Goes?”. De pe lunga lista a compozitorilor preferati nu lipseste nici Leonard Cohen, unul dintre creatorii ale carui piese s-au bucurat de numeroase preluari. Despre acest capitol trebuie spus ca celebra piesa “Suzanne” a fost lansata de Judy Collins inainte de debutul discografic al lui Cohen. Piesa lui Robin Williamson “First Girl I Loved” devine la J C “First Boy I Loved”. Preluarile facute de Judy Collins (cu success) sunt numeroase.
Third contine treisprezece piese dintre care doar “Anathea” (combinatie ingenioasa intre sunet traditional, versuri si melodie) este semnata de J C. Dupa cum s-a scris in Broadside, piesa lui Dylan “Masters Of War” si-a gasit forma definitiva doar dupa aparitia sa in varianta Collins. “Deportee” a lui Woody Guthrie isi are de asemenea o interpretare de mare forta. Este o placere sa ascultam in finalul albumului “Turn! Turn! Turn!” – imnul de pace al lui Pete Seeger. “The Dove” este un cantec de maxima sensibilitate interpretat fara acompaniament instrumental (care-mi aminteste de “The Fiddle And The Drum” cantata de Joni Mitchell pe albumul Clouds) Pe spatele LP-ului (pe care il am in editie originala), Judy Collins inchide cronica de prezentare prin cuvintele: “Acesta este albumul. L-am imprimat impreuna cu oameni care imi plac si pe care ii respect si noi toti credem ca ascultandu-l va va placea ce veti auzi. Piesele au fost compuse pentru voi ca si pentru noi. Ele reprezinta pe de o parte ceea ce se intampla in folk-ul de astazi pe de o parte expresia de geniu care se gaseste in Om, si cateodata in oameni.”
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
