Spiritual healing este considerat un important album de death metal. In randurile urmatoare voi incerca sa speculez ideea ca propozitia anterioara poate fi considerata (si) falsa. Si aici nu ma refer la importanta albumului, ci la cat de “death metal” este acest al treilea disc al trupei, trupa care a dat practic numele genului.

 

“I think that Spiritual Healing is very much representative of what death metal can sound like when it’s done with strong emphasis on musicality and less so on hyper-speed and stupid satanic lyrics. (…) We believe thar we can turn a few more people into death metal with this record and change a lot of people’s mind about what death metal is supposed to sound like.”

 

Aceasta este declaratia lui Chuck Schuldiner (chitara, voce si liderul trupei) dupa aparitia albumului in "cauza"; in 1990. Melodicitatea, riffurile, coerenta, vocea (o “guturala” inteligibila), lungimea pieselor (cand exista piese de peste sapte minute inseamna ca incerci sa “spui” ceva), versurile (nu neaparat inteligente, dar care abordeaza o tematica palpabila) si nu in ultimul rand o accesibilitate ridicata, ma fac sa cred ca acei “few people” care si-au schimbat parerea despre death sunt chiar membrii trupei. Tocmai ei, Terry Butler (bass), Bill Andrews (tobe), James Murphy (chitara) si Chuck, sunt cei cativa oameni care s-au indepartat de ceea ce insemna death metal-ul acelor ani. Era evidenta (pentru muzicieni) limitarea sonora in care se manifestase trupa pe anterioarele doua albume si se cauta o evolutie logica dincolo de niste bariere … hai sa le zicem spirituale. Practic, acesta este albumul care a pus prima caramida la ceea ce numim sound-ul Death. Un sound care nu poate fi numit death metal (chiar daca trupa are un nume sugestiv), heavy metal, thrash metal sau x metal.

 

Piese ca Living monstrosity, Altering the future si Spiritual healing au reusit, pe langa injectia de melodicitate, sa confirme notiunea de guitar hero in metalul extrem. Riff-urile lui Murphy sau Schuldiner au transformat studioul de inregistrari (Morrisound recordings, Tampa, Florida) intr-un loc ocult (de legenda) pentru fanii genului.

 

La polul opus se afla motonia ideilor muzicale. Cel mai bun exemplu e Genetic reconstruction. Cu asa idei nu stiam nici acum din ce cromozomi suntem formati. Cliseul refren-solo-refren-solo este scos in “evidenta” de un baterist mult prea modest chiar si pentru standardele genului. Pe aceleasi coordonate se afla coperta mai mult decat puerila. Personajul de pe coperta Leprosy (albumul anterior) necesita si un tratament post-traumatic. Probabil …