Era anul 1997, prin vara. Merg la prietenul meu Dinu (mai mare decat mine cu vreo 8 ani si caruia ii datorez foarte mult din punct de vedere muzical) ca sa aflu de ce albume a mai facut rost. In teancul de cd-uri observ unul care mi-a atras atentia in mod deosebit. Pe coperta era o gagica ciudata, imbracata doar in bluza si cu bocanci in picioare, asezata pe o pentagrama si tinand in mana un brici insangerat. Imaginea nu imi permite sa vad daca a taiat pe cineva sau s-a taiat ea. Cert este ca l-am rugat pe pretenul meu sa imi traga o caseta, de curiozitate, mai ales ca el nu putea sa imi ofere o imagine completa, deoarece nu apucase sa il asculte.  Acasa am avut o revelatie. O muzica atat de depresiva, chinuita si chinuitoare nu mai intalnisem de la albumele Turn loose the swans (My Dying Bride) sau Silent enigma (Anathema).

Tema principala o constituiau anotimpurile, cu toate starile produse de acestea, pornind de la The phoenix spring, trecand prin The dancer/ Under a summer sky si Autumn leaves si incheind cu A winternight depression. Titlurile spun aproape totul, dar este totusi necesara audierea pieselor, solistul vocal Tom Sedotscenko avand o maniera foarte plastica / vizuala de a cersi lumina si caldura sau de a-si revarsa frustrarile si furia. Este, asa cum l-am numit eu, "un vocal expresionist". Muzica, de sorginte gothic metal, bine echilibrata de raportul chitara plangatoare / taiosa, clapa aproape clasica si voci alternand stilul melodios de tip gotic cu tipetele specifice black metal m-a scufundat in stari nu tocmai comode. Interludiile dintre piese, construite pe clapa, sunt momente in care parca ti se da voie sa respiri dupa ce ai fost tinut cu capul sub apa cateva zeci de secunde bune. Vorba cuiva... muzica de vin rosu, muscat pumnii sau de taiat venele pe lung.

Incerc sa inchei acum cu speranta ca micuta mea poveste va va determina sa obtineti acest album si sa ii acordati atentia cuvenita.

Seasons te chinuie?

01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop