Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Pop & Rock
|
|
 |
Cu ceva timp in urma, intr-o zi mai calduroasa de iarna, veneam de la capatul Bucurestilor in 385. Aglomeratie, temperatura neasteptat de ridicata si niste figuri dubioase in jurul meu. Un tiganus fara picioare se deplasa "manual" pe jos si jelea... doi pustani studiau cu voce tare o buba, niste babe comentau gropile, putea a transpiratie si a parfumulul ieftin al unei gagicute de cartier, privita libidinos de un individ din Orient. In pozitia in care eram imi batea soarele in ochi si simteam propria sudoare cum curge sub pulover, iar in difuzoare se auzea un post de radio cu ultimele mizerii autohtone. Tot incercam sa-mi fac loc si sa stau mai comfortabil... coate, maini... si tiganusul care se freca pe jos gemandu-si povestea. Aveam impresia ca sunt singurul care vrea o pozitie mai buna... cei din jurul meu erau rigizi, cu privirile fixate nedefinit pe geam...
Mi-am imaginat ca soferul se intoarce spre mine, si, cu un zambet larg pana la urechi, imi arata un CD cu Metal machine music pe care il da apoi la maxim in difuzoare. La urmatoarea statie toata lumea ar fi coborat, exorcizata din autobuz de Lou Reed, iar eu m-as fi asezat multumit pe un scaun si as fi avut rabdarea de a ramane si asculta singur tot albumul...
Metal machine music este un album pe care l-am ascultat o singura data integral... si nu cred ca voi mai repeta experienta, poate doar in conditii paranormale precum cele descrise mai sus. In booklet scrie ca nici chiar Lou Reed nu l-a ascultat niciodata integral si asa ceva este plauzibil. Nu ma deranjeaza experimentul, nici macar stridenta sunetelor de pe album. Ceea ce ma face sa nu gust auditiv aceasta realizare este lipsa de premeditare in interiorul "pieselor". Bun, exista o premeditare generala, la nivelul conceptului (chitara si cele doua amplificatoare, microfonie, atitudine etc.), identificata cu insasi intentionalitatea realizarii albumului, dar cred ca nu este suficient. Ascult cu interes trupe de industrial (Einsturzende Neubauten), noise (Kluster, MZ412), chiar si experimente decibelice pure (Merzbow, Masonna), dar pentru ca reusesc sa urmaresc (sau sa-mi imaginez) interventia umana in manipularea sunetului, de orice fel ar fi aceasta.
Subintitulat pompos Dextroro(ta)tory components synthesis of sympathomimetic music (vezi dictionar), cred ca Metal machine music face parte din categoria "basini publice". La momentul 1975, mesajul "Va fut pe toti!" - case de discuri, media, fani - venit in culmea succesului, a facut o anume valva, rezultata in 100 000 copii vandute (majoritatea ajunse probabil la cosul de gunoi). Nu este de mirare ca mai tarziu artisti punk, alternative si bineinteles industrial vor cita Metal machine music drept realizare de referinta. Tot asa cum nu este de mirare ca multi dintre cei care asculta Lou Reed nu stiu de existenta lui Metal machine music.
Istoria acestui album ma face sa il simpatizez si cateva eforturi in detectarea unor patternuri am depus... chiar am gasit unele, care, insa, se tot schimba la fiecare auditie. Este probabil rezultatul unui fenomen similar halucinatiei, indusa de distorsiuni si microfonie, si nu poate fi obtinut decat dupa cel putin 10 minute de ascultare. Albumul a fost inregistrat special pentru auditie la casti - cu doua piste trase pe stanga si doua pe dreapta, fara nici o legatura intre ele, mai nou existand si varianta cuadrofonica - apoi taiat in patru bucati de 15 minute pentru a intra pe un dublu vinil. De ce un dublu vinil (60 min) si nu unul singur (35 min)? Mai ales ca in varianta originala, exista si un defect conceput special pentru ca ultimele secunde sa se repete la infinit, defect ireproductibil, din pacate, pe CD. Nu stie nimeni!
Cred ca Metal machine music este reprezentativ pentru disponibilitatea, deschiderea si atitudinea artistilor pop/rock din anii '70. V-ati imagina o trupa de succes din anii '80 sau '90 scotand ceva atat de socant precum a fost Metal machine music in 1975?!? Cu greu! Din booklet mi-a ramas in minte citatul favorit al lui Lou Reed din finele recenziei publicate de Rolling Stone: "Selected songs: None"!
...pana la urma am fost expulzat de presiunea multimii afara din autobuz!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
