Despre 1987 putem vorbi ca de un an in plina efervescenta metal. Thrashul este la putere, Metallica au pasit in Olimpul pletosilor, Maiden concerteaza in sold-out-uri pe stadioane, pana si pentru glameri este un loc prosper sub soare. Muzical vorbind suntem insa in plina redundanta (se poate citi si "cizelare") a rockului metal optzecist. Deja Metallica i-a rezumat concis pe inaintasi si le-a si aratat tuturor cum se va canta in anii '90, asta intr-o mare de trupe care trag in continuare de ceea ce s-a propus pana prin '82 - '83. Rockul metalic european (continental) ramane si acesta prins in sabloane, arareori personalizate (Accept, Malmsteen), din care mai razbat rafalele unor mineri germani inarmati cu chitari-mitraliera si cartusiere...
In acest peisaj, Helloween se avanta din nou, intr-o formula improspatata. O "revolutie" in heavy metal nu mai este posibila (si nici oportuna), insa influenta celor doua albume Keeper se va dovedi importanta in limitele genului. O intinerire apare, de altfel, intotdeauna binevenita. Este vorba de componenta de pe Walls of Jericho, in frunte acum cu un "pustan" de 18 ani - Michael Kiske (fan Abba si Elvis!) - a carui prezenta pe Keeper 1 + 2 il va introduce in antologii drept copilul minune al metalului. Incerc sa mi-i imaginez pe cei cinci rockeri intrand la casa de discuri Noise, cu dovleci pe tricouri, propunand hotarati sa inregistreze un dublu-album care sa rasune mult timp in fanteziile metalistilor. Un refuz categoric al casei de discuri ("cine-a mai auzit de un dublu-album heavy metal") va fi concretizat, spre binele ascultatorilor, in doua productii care deja au facut istorie.
La momentul scrierii acestei cronici, cam oricine a avut tangenta cu heavy metal-ul a intrat in contact si cu albumul Keeper... part I; unii l-au parcurs la timpul potrivit, iar ceilalti indirect, prin numarul infinit de tributari adusi de "generatia Hammerfall" (a se vedea scena mediteraneana, scena scandinava si cea germana de astazi). In prezent nu-mi ramane decat sa salut retrospectiv aparitia unei trupe de heavy metal care n-a marsat nici pe razboi sau dragoni, si nici pe motociclete, bere sau gagici. Cu atat mai mult cu cat tributarii de care vorbeam mai inainte s-au luat foarte in serios si tot la dragoni-true au ajuns.
Elementul de noutate adus de Helloween a fost dovleacul, adica umorul si o atitudine pozitiva mai mult decat binevenita in mult prea incrancenatul teritoriu metalic (parca tot in acelasi an Manowar si-au anuntat intentia de a stabili recordul mondial la decibeli inregistrati live). Helloween traseaza prin Keeper 1 sunetul specific trupelor teutone: epatarea vitezei, a temelor ultra-melodice si o frenezie a refrenelor si solourilor imbibate de un necontaminat optimism. Vocea curata a lui Kiske transforma fiecare piesa intr-un mic hit. E valabil si pentru Halloween(7), o mostra de umor-"epic" autoparodic, la acel moment cea mai lunga piesa heavy metal (13 min, in ideea ca Rime of the ancient mariner de la Maiden n-a fost lunga, ci alungita), inspirat orchestrata de dialoguri intre solourile lui Kai Hansen si Michael Weikath. Trebuie reamintita si A little time (3), o compozitie reusita (semnata Kiske), neconventionala ca structura pentru heavy metal, cu un refren care capteaza foarte bine anii ‘80. Si pe Helloween!
Twilight of the gods (4) este, din punctul meu de vedere, o scapare a albumului. Speed pe linia Walls of Jericho lipsit insa de efectul explozie al materialului precedent. Ar fi de comentat productia prea “cuminte” pentru viteza si absenta unei voci crude precum cea a lui Kai Hansen.
Un motiv (singurul) pentru care versurile nu merita ”taxate” este varsta si entuziasmul protagonistilor. Moaca zambareata a lui Kiske te poate face sa ignori asemenea chestiuni, chiar daca o piesa ca Future world (6), hitul formatiei, nu mai este gustata ca la 15 ani:
...We all live in happiness, our life is full of joy
09 Iunie 2005
Pál Gyula (gyula.pal @ trasset.com)
Hey, tu chiar crezi ca Kai Hansen a fost beat cand a scris piesa asta?????? E pur si simplu un ideal, un vis... cu nimic mai mult. Nu trebuie sa ai 15 ani ca sa-ti placa un ideal... dar cu siguranta nu e voie sa moara copilul din tine. Altfel esti pierdut.
Iubesc albumul asta si il voi iubi pana la moarte!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
