Ian Matthews nascut la Londra in 1946, avea sa devina in timp un important artist al folk rock-ului. A debutat in 1968 ca solist vocal in Pyramid si a ajuns in acelasi an la Fairport Convention unde a cunoscut succesul si afirmarea deplina. In 1969 paraseste formatia pentru a-si face propriul sau grup cu care se axeaza pe folk country rock. Dupa trei albume sub titulatura Matthews Southern Confort isi incepe cariera solo. Va mai incerca o formula de echipa impreuna cu Andy Roberts, fondand Plainsong in 1972.
Cele trei LP-uri ale Matthews Southern Confort au aparut in 1970 (Matthews Southern Confort 1, Second Spring) si 1971 (Later That Same Year). Albumele produse de Matthews pana in 1980 au oscilat intre "foarte bine" si "satisfacator", dupa care a lunecat in super-banal via comert incercand un pop care nu-i era specific si de care piata nu avea nevoie de la un muzician ca el.
Dupa plecarea lui Ian Matthews, trupa a incercat sa supravietuiasca (sub numele Southern Confort) prin practicarea unui country rock de calitate. Albumele Frog City, Southern Confortdin 1971, Stir Dont Shake 1972 si Distilled 1976 sunt decente, fara a oferi insa nimic original.
Alaturi de Ian Matthews, evolueaza Ray Duffy baterie; Andy Leight bas; Gordon Huntley chitara; Mark Griffits chitara; Carl Barnwell chitara; plus o serie de invitati. Albumul Later That Same Year a atras atentia ca fiind "momentul de varf" al trupei. Acesta debuteaza cu "Woodstock" piesa compusa de Joni Mitchell, care in afara de interpretarea artistei (de pe albumul Lady Of The Canyon), cunoaste o varianta deosebit realizata de Crosby, Stills and Nash (aparuta pe D้jเ Vu). Varianta lui Ian Matthews, apropiata de rock este poate cea mai cunoscuta..
"To Love" este preluata de la o alta mare creatoare, Carole King, artista ale carei piese suna constant mai bine in alte interpretari (ceea ce nu e valabil si pentru Joni Mitchell). "And When She Smiles (She Makes The Sun Shine)" ca si "Mare Take Me Home" sunt ale lui Alan Gordon Anderson, iar "Tell Me Why" a lui Neil Young. Seria preluarilor continua cu "The Brand New Tenessee Waltz" Jesse James Winchester. Matthews semneaza doar piesele "My Lady" si "And Me" distribuite una pe ultima pozitie a primei fete (de disc), cealalta fiind prima de pe fata a doua. Albumul se incheie cu "Road To Ronderlin" - traditionala.
Este remarcabil faptul ca protagonistii, cunoscandu-si limitele compozitionale s-au axat pe un repertoriu neoriginal, incercand sa se remarce prin calitatea interpretarii. Facand-o insa fara o contributie personala notabila au reusit doar ceva "cinstit". Piesele lor, dupa cum spunea criticul Martin Keller, "ofera momente de folk, blues, balada si rock toate marca Ian Matthews".
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
