Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Pop & Rock
|
|
 |
Albumul From Her To Eternity este clasificat de catre o parte a criticii de specialitate in mod paradoxal drept cea mai buna si totodata cea mai slaba realizare a lui Nick Cave. Acesta este primul din seria productiilor artistice semnate Nick Cave And The Bad Seeds, dar este departe de a fi punctul de inceput, in sens clasic, al unei formatii, deoarece Cave evoluase in calitate de lider/conducator de proiect intr-o suma de alte trupe, dintre care cele mai importante sunt The Boys Next Door, Tuff Monks, The Birthday Party si Die Haut. Amintitele formatii au avut existenta relativ scurta, insa datorita continuitatii logice, sub zodia experimentului, se poate vorbi despre particularul artist Nick Cave deja cunoscut si mai important, recunoscut inainte de Bad Seeds.
Muzicienii aflati la baza noului proiect, care avea sa reprezinte si o stabilizare relativa pe anumite repere, au o individualitate artistica aparte. Blixa Bargeld – chitara poate fi intalnit nu doar printre “semintele rele” ale lui Nick Cave dar si in cel putin interesanta Einsturzende Neubauten. Mick Harvey – tobe a activat in Magazine. Proiectele individuale ale celor doi, diferite de ceea ce se intampla in jurul ideii Bad Seeds nu i-au impiedicat pe acestia sa subscrie la punctul de vedere al unui creator conceptual diferit. Barry Adamson si Hugo Race – chitara (primul si pian) precum si Tracey Pew secondat de Anita Lane – bas sunt ceilalti componenti ai primei formule “Bad”. Si pentru ca am ajuns la titulatura, numele formatiei a fost imprumutat din tr-un film, “Bad Seed” al lui Mervin LeRoy, bazat la randul sau pe o piesa de Maxwell Anderson, bazata pe un roman al lui William March.
From Her To Eternity debuteaza cu un cover, “Avalanche”(1) piesa compusa de Leonard Cohen si pe care Nick Cave o abordeaza intr-o linie destul de clasica, dar care atrage atentia prin tensiunea neobisnuita creata de artist, aceasta licenta reprezentand o valenta nebanuita a compozitiei. Piesa poate parea “cuminte” dar in contextul intregului album se dovedeste a fi un strigat stins in care se poate distinge umbra tragismului pe care o va evoca adeseori Cave in cariera sa.
Cu “Cabin Fever”(2) registrul se schimba neasteptat. Apar elemente muzicale noi, semnale ale intentiei de ocupare a unei pozitii fara echivoc, avangardiste. Punk – rock-ul, blues-ul, art-rock-ul, muzica atonala, funky-ul se vor intalni laolalta, in proportii inegale de-a lungul albumului.
“Well Of Misery”(3) este poate cea mai inspirata creatie a “sesiunii”, o piesa construita pe structura de blues, dar nu tocmai pe cel stiut ci pe unul dominat de idei halucinante, chiar tenebroase si dupa parerea multora, de inspirarie “intunecata”.
“From Her To Eternity”(4) este un moment de mare suparare, o suparare tradusa in limbaj muzical violent, in fapt intr-un punk a la Diamanda Galas. Dupa liricul moment datorat piesei “Avalance”, surpriza este considerabila si povestea nu se incheie aici.
Urmatoarea piesa, “In The Ghetto”(5) este al doilea si ultimul cover al albumului, apartinandu-i nici mai mult nici mai putin lui Elvis Presley. Am citit o cronica al carei autor sustinea ca prezenta piesei discutate pe album iti da libertatea de a te duce la bucatarie sa-ti mai faci o cafea. Personal as supralicita si as spune e chiar indicat sa-ti faci treaba pe durata desfasurarii momentului muzical dat, asta daca nu te ocupi sa “treci mai repede peste”.
“The Moon Is In The Gutter”(6) aduce o atmosfera mai respirabila, dar avem o alta piesa eterogena a puzzle-ului pe care il propune Cave. Interesant, albumele sale urmatoare vor fi, spre deosebire de From Her To Eternity, omogene si chiar cursive. Pe primul album insa, piesa urmatoare, “Saint Huck”(7) aduce in prim plan versurile (respectiv calitatea de poet a artistului). Compararea lui Cave cu Cohen sau prin antiteza cu Dylan poate reprezenta un subiect de speculatie. De altfel Bob Dylan reprezinta unul dintre favoritii sai, in special cu albumul Slow Train Coming, dupa cum am luat cunostinta dintr-un interviu acordat unui ziar israelian (n.a. – este cunoscuta originea evreasca a lui Zimerman – Dylan, asa ca declaratia poate fi nesincera).
“Wings Of Flies”(8) este identificabila, desigur la modul speculativ, cu un banc din seria “Alinuta” (care jucandu-se cu foarfeca lasa degetele pe covor, …). Versurile “She Loves me/ She Loves me not” cu care incepe piesa trimit cu gandul la jocul unde sacrificam floarea pentru un raspuns la o intrebare care poate nici nu e bine pusa. Cam asta imi sugereaza piesa lui Cave, intr-un mod cat se poate de malign.
Albumul se incheie cu “A Box For Black Paul”(9), intr-un punct oarecum arbitrar. Extrapoland, dupa o astfel de creatie Roger Waters ar fi cautat pana la sfarsitul vietii sa ofere continuarea ideii, intru desavarsirea ei. Nick Cave a mers insa mai departe.
Pentru a-i intelege partial atitudinea artistica as aminti cateva dintre lucrurile despre care a spus prin interviuri ca i-au determinat cariera. Romanul lui Vladimir Nabokov, Lolita este una dintre cartile sale favorite. Alte preferinte literare: Dostoievski – Crima si pedeapsa, Francis Bacon si din literatura de specialitate L. Freud. Biblia i-a influentat numeroase piese. Apreciaza in mod deosebit pictura (domeniu studiat doi ani la Caulfield Art School Melbourne), in special arta gotica germana - Gruenwald., Lochner, iar din arta moderna i-a atras atentia Giorgio de Chirico. Filmul lui Terence Malick, Badlands reprezinta de asemenea un un moment aparte (se pare ca are o predilectie pentru filmele al caror titlu incepe cu Bad). Si in cele din urma, marele sau favorit in ale muzicii este John Lee Hooker. Avem cateva repere ale creatiei lui Nick Cave cel putin asta este cheia pe care a oferit-o artistul.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
