Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Al Stewart

1967 Bedsitter Images
1969 Love Chronicles
1970 The First Album
1970 Zero She Flies
1972 Orange
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Mihai Plamadeala Zero She Flies (1970)

12 Iunie 2002

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Al Stewart - Zero She Flies
"Zero She Flies este un document sonor de o tristete, intensitate si frumusete , care reflecta adancimea sufleteasca a unui om traind in zilele noastre" sunt cuvinte ale cronicii din Music Maker la aparitia albumului.

Dupa Love Chronicles, il regasim pe Al Stewart intr-o dispozitie creatoare diferita. Precum in cazul a numerosi alti muzicieni, publicul astepta de la el doar alte si alte variante ale albumului precedent, indragit de cei care il descoperisera si general acceptat ca un material de valoare. Din acest punct de vedere LP-ul a dezamagit., dar fapt interesant: contestatarii acceptau idea ca piesele "Gethsemane Again"(3), "Electric Los Angeles Sunset"(5), "Manuscript"(6) sau "Zero She Flies"(10) sunt puncte de varf, in timp ce "A Small Fruit Song"(2) piesa unica in creatia autorului a fost foarte bine primita. Despre aceasta, care este preferata mea, trebuie spus ca este greu sa nu atraga atentia. Avem de-a face cu o compozitie pentru trei chitari acustice (imprimate/interpretate prin suprapunere de catre Stewart), in care vocea "intra" doar spre sfarsit, finalul fiind lasat in suspensie. Versurile (re)aduc in prim plan calitatea de poet a autorului "Said the apple to the orange: I wanted you to come close to me and kiss me to the core/ Then you might know me like no other orange has ever done before." Toate astea pe parcursul a (doar) doua minute.

Si daca in Small Stewart isi demonstreaza calitatile interpretative in materie de sunet acustic, in piesa instrumentala "Room Of Roots"(9) face un numar de mare virtuozitate pe chitara electrica.
"My Enemies Have Sweet Voice"(1) este semnata impreuna cu Peter Morgan, toate celelalte piese fiind ale lui Al Stewart."Burbling"(4), "Black Hill"(7)si "Anna"(8) sunt dramatice prin lirismul lor degajat de ornamente inutile.

Lucruri banale, cotidiene capata in muzica lui Stewart dimensiuni nebanuite. Viata este prezentata intr-o lumina reala si in acelasi timp misterioasa, plina de sensuri. Metafora din versurile sale este sustinuta de linia melodica, de aranjamentul muzical si de intonatie. Paul Simon nu a reusit niciodata sa compuna versuri pe masura muzicii pe care a creat-o, de aceea albumele lui sunt eterogene. Una din caracteristicile lui Al Stewart este coerenta ideatica a temelor alese. Indiferent care este "povestea" unei piese, spiritul este acelasi.

Este de remarcat colaborarea pe acest album cu Trevor Lucas si George Hultgren, care au fost componenti ai formatiei Eclection, alaturi de care ii mai intalnim pe Mike Woods, Larry Steele, Tim Hinkley, Duffy Power, Louis Cennamo si Peter Gavin.

In concluzie, drumul pe care a pornit Al Stewart este unul greu, fiecare album fiind altceva decat precedentele, asa cum s-a intamplat de exemplu cu Pink Floyd pana la Wall. Asta in conditiile pastrarii individualitatii artistice. Si tot Music Maker, cu care am deschis comentariul, scria: "Trebuie sa existe in viata fiecarui om momente in care doar un astfel de album ii poate intra in gratii."

 Crezi ca e chiar asa?
 


01 Ianuarie 2006

Amazon.com



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina