Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Iris

1984 Iris I
1987 Iris II
1988 Nu te opri!
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Mihai Plamadeala Iris II (1987)

01 Ianuarie 2004

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Iris - Iris II
Dupa ce se implinise visul formatiei Iris si deopotriva dorinta numerosilor sai fani, constand in aparitia primului LP, cel de-al doilea album a fost asteptat de toata lumea cu viu interes. O parte a pieselor fusesera prezentate in concert, refrenele fiind bine cunoscute, dar modificarile masive din componenta ridicau mari semne de intrebare privind stilul si valoarea interpretativa a noii echipe. Din formula anterioara ramasesera doar Nelu Dumitrescu - baterie si Cristian Minculescu - voce, lor alaturandu-li-se Mihai Alexandru, Valter Popa chitara si Doru Borobeica bas. In premiera apareau la Iris claviaturile, printr-o colaborare cu Mihai Miculescu.

Schimbarile privind aranjamentele muzicale dar si structura compozitionala au reprezentat intr-adevar un subiect de controverse. Trupa era mult mai "cuminte" decat pe albumul anterior, nu mai aducea atat de mult cu AC/DC  si parea sa incerce o apropiere de soft rock, ceea ce nu putea fi pe gustul publicului sau consacrat, pentru care coperta magistral realizata de Alexandru Andries (posibil Angus Young intr-o atitudine solistica pictat in acuarele) reprezenta mult prea putin. Plecarea lui Nutu Olteanu la Holograf lasase un gol greu de umplut, asta pe un fundal al trecerilor in bloc a formatiilor romanesti la forme mai comerciale. Sperantele multor iubitori ai rock-ului din acea perioada incepusera sa se lege dupa un deceniu, din nou de Banat, unde sunetul nu dadea semne de "alterare".
Dar ramanand la Iris trebuie remarcata dorinta de pastrare a identitatii artistice in conditii mai putin favorabile lor. La peste zece ani de la infiintare, formatia se gasea cumva tot la niste inceputuri, cel putin din punct de vedere discografic vorbind, si problema rezistentei era vitala.

"Tot zbor" (1) deschide LP-ul intr-o maniera "riff-ata" amintind partial de piesa "Iris" cu care se incheiase albumul anterior, dar si de hard-ul romanesc al anilor 1975 1980. Dialogul chitarilor si tentativa de elaborare a solo-ului demonstreaza grija cu care a fost gandita plasarea piesei pe album.

"Doar amintirea"(2) se leaga intr-un mod inspirat de piesa anterioara, este conceputa in aceeasi nota, se poate spune si dupa aceeasi reteta, dar nu se ridica la valoarea acesteia. Ar fi mai mult un moment  de legatura cu "Strada ta"(3), piesa cu accente de slagar, care nu a fost ocolita dealtfel de posturile de radio. Cu astfel de piese Iris incepea sa se indeparteze de sustinatorii de pana atunci si sa-si castige noi categorii de public.

"Frumusetea ta" propune iarasi o intoarcere la izvoare mai vechi. Sunetul aminteste de "Corabia cu panze". Dar intr-adevar interesanta este continuitatea tematica, la nivel de text, care la Iris este echivalent cu mesajul. De remarcat grija acordata gradatiilor emotionale in ceea ce priveste dispozitia pieselor (existente) pe album. Din acest punct de vedere "Second - ul" mai putin valoros decat "First-ul", sta totusi mai bine.

"Ultima toamna"(5) este o alta piesa de factura modesta. Prin astfel de creatii Iris iesea cu mult in afara fiintei sale si daca aceasta atitudine artistica a fost la vremea aceea "taxata" de public, timpul a confirmat ca miscarea nu a fost una inspirata. 

"Lumea vrea pace"(6), piesa a carei tematica a fost impusa  de obligatia plasarii unui "moment politic" pe album, nu suna de loc rau. Este de remarcat ca la Iris un cantec despre pace suna mai bine decat unul despre toamna, parcuri sau plimbari pe strada iubitei. Asta datorita laturii "monumentale" a prestatiei si atitudinii lui Minculescu. 

"In parc"(7) incearca o legatura cu celebra piesa "Noaptea", aparuta pe albumul anterior. In ciuda numeroaselor similitudini, este la o distanta insurmontabila de aceasta."Zi si noapte"(8) incheie albumul intr-o replica logica cu debutul. Piesele "de forta" prind mai bine Iris-ul.

Vad in al doilea LP al trupei Iris o batalie (castigata) si totodata o lectie de supravietuire. Perioada in care aparea albumul nu a fost cea mai "neagra" pentru formatie, dar cred ca a reprezentat punctul din care nici o greutate nu o mai putea opri din drumul sau.

 Ce zici de latura monumentala?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina