Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Live

1994 Throwing Copper
1997 Secret Samadhi
1999 The Distance to Here
2001 V
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Aron Biro The Distance to Here (1999)

26 Noiembrie 2007

de Aron Biro

Live - The Distance to Here
The Distance to Here e ultimul succes cu vizibilitate al grupului si totodata albumul ecologist din cariera Live. Elementul recurent este apa, mama tuturor vietatilor, referita de titluri ca Run to the Water, Where Fishes Go şi Dolphin's Cry si de versurile majoritatii pieselor. Discul are multe in comun cu albumul de referinta Throwing Copper, in special succesul asigurat de hituri compuse dupa reteta ce si-a dovedit deja eficacitatea o strofa de avertizare cantata in crescendo, apoi explozia unui refren adictiv care sfarseste intr-un mod epic accentuat cu episoade de chitara si o charisma propagandista privind infratirea cu natura. De data aceasta refrenele sunt sustinute de o voce maturizata care asigura impactul versurilor fara a mai isca trimiteri involuntare spre alte voci ale genului.
 
Domeniul spiritual al grupului e prezentat in cel mai dramatic mod, muzica Live recuperand energia si teatralul sacrificate cu Secret Samadhi. Baladele s-au rarit iar mesajul criptic al respectivului album e inlocuit cu o condica precisa de sarcini de indeplinit pentru fiecare dintre cei care simt vreo responsabilitate fata de planeta. E prezenta si o doza semnificativa de grunge, nu din soiul nihilist ci din cel al melodiilor energice practicat de Soundgarden, dar si primele elemente pop, ce vor deveni tot mai pregnante in urmatoarele albume. Din pacate e si varful de cariera al vocii lui Kowalczyk toate materialele care urmeaza acestui album prezinta o aplatizare a vocii greu de explicat. Speculez ca e vorba de indepartarea trupei de forma si orientarea spre mesaj dupa momentul World Trade Center (albumul V), trupa va neglija spectacolul si se va orienta pe ode white rock aduse membrilor familiei si divinitatii. Probabil la mijloc se afla experiente personale pe care n-ar fi etic sa le acuzam nici macar in interesul divertismentului rock. Albume ca The Distance to Here demonstreaza ca power rockul de impact nu era un strugure acru pentru trupa si ca retragerea din mainstream in scena independenta autofinantata contine o componenta de decizie personala. Nici macar nu se poate acuza schimbarea componentei cvartetul este acelasi de aproape 20 de ani si chiar initiativele actuale antreneaza in mod unitar toti membrii turnee pacifiste, inregistrarea de materiale yoga si intretinerea comunitatii FriendsOfLive.com.
 
Nu prea e loc de subtilitate si arhitecturi lirice in astfel de albume. Insasi coperta sugereaza ca avem de a face cu un dezmat hippie al carui pozitivism e aruncat in obrazul unei scene care promova nihilismul si autismul. Ramane sa speram la o revenire in forta a cvartetului de familisti Live, acum cand Marilyn Manson e singur si divortat.

 Directa, upercut & KO!


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina