Materialul care sta la baza acestui al treilea LP Metropol este partial deosebit de ceea ce “aratase” formatia cu ocaziile anterioare. Am putea vorbi despre cautarea unei noi identitati “sonore”, dar poate fi vorba si despre modificarea componentei.
Noul album ne prilejueste intalnirea cu Viranyi Attila – bas, voce; Orban Andrei – chitara, voce; Raduly Bela – percutie, voce; Luca (Bubu) Marius – chitara, voce. Formatia aduce multumiri lui Nicu Enache, Teodor Negrescu si Cristian Paunescu.
Piesa de debut a albumului, “Averea palmelor”(1), semnata Elekes-Orban (textul Raduly), aduce ca atmosfera cu Iron Butterfly &. Un hard bazat pe dialogul “intrebare – raspuns” sustinut de chitari electrice, in care sunetul “greu” joaca principalul rol.
Compozitia lui Luca, “Jolly Rocker”(2) reprezinta o piesa pretext pentru tema si in particular vorbind pentru partitura chitarii. Atmosfera este pozitiva, usor degajata. Altfel ar putea fi comparata prin linia vocala cu Lou Reed, mai putin voiosia degajata de interpretarea (prea) liniara.
“Cantec simplu”(3) – Viranyi-Orban aminteste puternic de piesa “Space T…” a formatiei Deep Purple, fara a fi prea indepartata nici de (aceeasi) Iron Butterfly despre care am pomenit deja. Textul lui Raduly pare “aplicat” pe un negativ din anii ’70. Mesajul este reprezentat de etalarea virtutilor legate de profesiunea de credinta a protagonistilor, tema des intalnita in muzica autohtona.
Dar dincolo de texte ori mesaj, este de remarcat grija cu care sunt construite piesele. Intrarile, pasajele introductive, finalurile sunt, asa zis, lucrate (in limitele conceptiei generele a trupei). Rezultatul este un sunet curat, cursiv, ca marca a profesionalismului de care a dat dovada intotdeauna Metropol.
“Metrock”(4), compusa de Luca, incheie fata intai a LP-ului in linia generala data de anterioara piesa, cel putin la nivel epic. In plan muzical, insa, rezolvarile armonice sunt redundante, neoferind nimic in plus fata de ideea de consonanta. Tema principala ar fi putut cunoaste o dezvoltare mai putin spectaculoasa si deopotriva mai puternic ancorata in muzica “suparata”. Altfel spus, ideea de “soft” nu prinde la o trupa precum Metropol.
Compozitia lui Trifan (cu textul lui Orban), “Taina umbrei”(5) “bate” spre Vannila Fudge si spre zona rock-ului greu, in general vorbind. Piesa permite din plin etalarea creativitatii (la nivel de improvizatie sau variatiuni) dar interpretarea (de studio) este “prea cuminte”. O astfel de piesa suna mult mai interesant in concert.
“Regasit”(6), compozitie Luca, este o piesa meditativa, cu accente progresive si psihedelice. Avem de-a face cu un moment atipic al formatiei Metropol, de inalta tinuta artistica. Suntem departe de matca trupei, dar explorarea unor alte zone decat cele cu care ne-au obisnuit, transfera originalitatea de la nivelul compilarii la cel al compozitiei in sine.
Compozitia Viranyi-Raduly, “Ajutor”(7) incheie un (alt) album reusit al formatiei. Ne apropiem din nou de Deep Purple, dar distanta ramane suficient de generoasa incat sa fie vorba doar de elemente morfologice de limbaj rock, nu de influenta directa. Sunetul “greu” abordat (si) in aceasta piesa se preteaza de minune capacitatilor interpretative a protagonistilor.
Piesele reunite pe albumul Metropol 3 sunt unitare prin stil interpretativ si prin coerenta “constructiva”. Sunt remarcabile in principiu solo-urile de chitara, cu atat mai mult cu cat in perioada aparitiei albumului, rock-ul romanesc, ce traversa o relativa criza a “valorilor”, nu se putea “lauda” cu prea multe momente fericite in acest domeniu, cel putin la nivelul aparitiilor discografice.
Dar ce ramane este muzica (nu conjunctura), iar muzica Metropol-ului sta indiscutabil in picioare, in contextul dat.
|
