Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Primul Faust va ramane in istoria rockului drept unul din cele mai agresive debuturi. Nu atat prin nonconformismul abordarii sonore, cat prin absenta unui public potential receptiv. Respins chiar si de cercuri indraznete de rock progresiv, ideile albumului vor fi recuperate ani mai tarziu, odata cu Throbbing Gristle, Test Dept. si in genere toate acele proiecte de performance/experimental/punk art ale anilor 80. Faust s-au trezit ca dupa un material ca acesta, continuarea sa in forme si mai personale sau abstracte, risca sa transforme demersul artistic intr-un monolog.
Provocarea a ramas insa. Cum sa realizezi o muzica nonconventionala si incitanta pe plan imaginativ, pastrand o nota de accesibilitate si comunicabilitate? Raspunsul pe care inteleg ca l-a dat Faust a fost prin cresterea stimulilor si a elementelor de sugestie. Muzica de pe So far este mult mai apropiata de rockul psihedelic (cu influente folk sau retro), iar discursul sonor este amplificat de cel vizual. Coperta neagra, din nou un avertisment ca propria imaginatie ramane singurul sprijin, va fi completata de noua lucrari ale graficianului modernist Edda Kochl, realizate special pentru fiecare piesa Faust. Nu este clar, insa, daca tablourile au fost inspirate din muzica, sau muzica din tablouri, sau daca au fost elaborate impreuna ca parte a unui efort artistic comun (asocierea pictura/muzica o vom mai intalni la Robert Fripp sau Brian Eno, de exemplu, in compozitii sau albume dedicate unor tablouri). In orice caz, cele doua componente sunt inseparabile, iar piesele nu trebuie audiate fara vizualizarea graficii Eddei Kochl si nici viceversa. Acolo unde compozitia va castiga in muzicalitate, dand senzatia asimilarii si ascultarii cursive, imaginea va opune scene ce trebuiesc citite prin limbajul picturii. Eventual privite si lasate sa lucreze la nivel de sugestie.
Ma gandesc la cele doua piese monstru No harm si Mamie is blue - unde ai sentimentul unui val de asalt asupra creierului, senzatia ca ai nevoia sa respiri si sa iti deratizezi mintea. No harm (10 min) aminteste de Can perioada Malcolm Mooney, cu o ritmica narcotica si un cor de incarcerati psihic ce se manifesta pana la paroxism. Un singur vers este repetat, care va deveni invocatia dadaista care obsedeaza fiecare fan Faust: daddy, take the banana, tomorrow is Sunday!!!. Piesa nu poate fi receptata fara imaginea umbrei care acopera trupul unei tinere si a mainii imense ce va atinge fesele ei. Ranjetul surprins de marginea tabloului nu lasa vizibil chipul pericolului. Ma intreb oare daca nu cumva aceasta prezenta este protectorul. Iar eu, privitorul, devin agresorul in fata caruia tanara se retrage speriata. Poate ca ea exista acolo ca obiect al propriei mele perversiuni.
Mamie is blue o piesa grea, la propriu, un mix de industrial si noise-jazz-rockul Soft Machine (aminteste de We did it again de pe albumul Noisette, 1970) ar putea fi proiectia unui cosmar catre starea de veghe. In imagine inghesuit sub picioarele unei femei mature - un chip de tanar, disproportionat fata de dimensiunile din tablou, cu un rictus suferind inlemnit ce aminteste de coperta primului King Crimson. Ascultam odata albumul la casti, rasfoind bookletul, si ochii mi-au ramas pironiti pe acel chip. Aveam senzatia ca ma sufoc, ca fac parte dintr-un circuit bizar al privirilor din care nu pot evada. Ca trebuia sa suport seninatatea cu care ea ma fixeaza, in timp ce eu vedeam acel cap imens torturat care o urmareste. Oare ce caut eu la mijloc?
Tablourile Ive got my car and my TV, Picnic on a frozen river si Me lack space aduc in atentie imaginea in imagine. Ideea ca nu exista bariere si totul trebuie privit ca o fantasma, iar fantasmele pot fi explorate in orice sens. Ma gandeam ca persoana ce apare intoarsa pe ecranul televizorului as putea fi chiar eu filmat din spate, iar glontul femeii ce ma ameninta cu pistolul va strapunge ecranul, conectand astfel cele doua planuri ale tabloului. Iar eu unde ma aflu pana la urma!?
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
