Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Tin minte ca la o pregatire pentru serile Muzici Si Faze inregistram compilatiile si m-am ambitionat ca trebuie neaparat pus in club si un album Zappa. Dar care!? Toate sunt imprevizibile, muzica este atat de atipica si solicitanta, numai de ascultat intr-un loc public nu. Incercasem inainte cateva piese de pe Cruising with Ruben & the Jets si Zoot allures iar lumea fusese terminata. Mi-am inchipuit atunci ca albumul de debut era exact ceea ce aveam nevoie. Ma gandeam ca fiind primul Zappa, scos la 26 de ani, in 1966, era contaminat inevitabil de Beatles si Bob Dylan, de pop… in fine, era ascultabil… Si acum imi vine sa rad de mine insumi! Dupa doua minute de “test” l-am scos din player. Nici o sansa!
Adevarul este ca Zappa a fost inca de la prima realizare discografica un contaminator el insusi. In perioada 1960 - 1966 isi consumase deja incercarile de debutant compunand muzica contemporana, jazz, blues, cateva hituri locale pop si… muzica de film porno. Reusise sa asambleze un studio profesional propriu si sa isi alcatuiasca o trupa de nebuni pentru acompaniament (Mothers of invention), toate potrivite muzicilor avangardiste pe care le avea in minte, ceea ce i-a asigurat independenta. Freak out! poarta amprenta acestor experiente din plin. Cum ar putea fi descris debutul discografic Zappa!?... Ca si restul albumelor. Un mustacios ce cunoaste toate muzicile de pe planeta, care in timp ce canta, incepe treptat sa se masturbeze pret de doua viniluri. Continua chiar dupa ce are orgasm(e). La Zappa masturbarea in sine este placere!
Freak out! este primul album care contine o fata de disc dedicata unei singure piese (21 de minute - tripletul Help I’m a rock, It can’t happen here, The return of the son of monster magnet). SI CE PIESA!!!… Calatoria in subconstientul unei anumite Susie Creamcheese, instrumentata chiar de Zappa (“Susie, what's got into you!…”), este un jam psihedelic umplut de efecte, mixaje, bruiaje, animale, ritmica, voci fantomatice, femei care se autosatisfac si ele, piane debile care canta singure… tipul de fortare imaginativa pe care o asculti siderat si la care intrebarea “ce a vrut sa exprime?” este cel mai nepotrivit lucru posibil. Desigur, se poate spune ca pe Freak out! Zappa ironizeaza muzica lumeasca a timpului si ca societatea americana primeste un mare “Fuck you!” cu ambele degete mijlocii (Zappa canta si fara maini, nu-i o problema). Ironia e cu atat mai intepatoare cu cat el stapaneste arta realizarii de hituri chiar mai bine decat cei ce isi traiau existenta artistica din asta. How could I be such a fool este incredibila, la fel si Go cry on somebody else’s shoulder - cu vocalizele de rigoare. Frustrarea unui artist traind intr-un sistem orb, care a si facut inchisoare pentru compozitiile sale (in 1965), e din plin refulata in Hungry freaks daddy. La fel ca in mottoul albumului: Who are the brain police (piesa de temelie a rockului industrial, unde Zappa canta numai cu suprapunerile de zgomote si cu distorsionari lugubre a la Black Sabbath). Probabil ca, daca ar exista un “brain police” pentru a sanctiona delictele de imaginatie, poza lui Zappa s-ar gasi in fiecare sectie.
Percep ironia mai mult ca pe o consecinta a nonconformismului si independentei, decat ca o tinta artistica. Parodia si sarcasmul adresand viziunile muzicale ale vremii sunt doar ancorarile in realitate folosite ca respiro fata de momentele cand performerul se retrage in fantasmele sale. Niste ancorari delicioase, de ce sa nu spunem! Zappa glumeste cu acelasi entuziasm cu care compune orchestratii pretentioase sau basic rock'n'roll. Go cry on somebody else’s shoulder este o alta piesa emblematica. La fel ca si I ain’t got no heart (probabil prima piesa muzicala in care un vocal vomita), Any way the wind blows sau How could I be such a fool unde instrumentele de suflat au un efect deosebit. Nu trebuie ignorata nici declaratia suprema de atasament adusa de Zappa preaiubitei sale Wowie Zowie: "I don’t even care if you shave your legs!".
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
