“Baron Von …” este semnat: Paul Kantner, Grace Slick & David Freiberg. Numele Starship fusese vehiculat pentru prima data cu un an inainte, in 1972, cand Paul Kantner producand Blows Against The Empire, primul sau LP dupa destramarea trupei Jefferson Airplane, a subintitulat proiectul si echipa cu care colaborase, Jefferson Starship, adjudecandu-si astfel pozitia de continuator al marii formatii. Experienta si succesul relativ al acestor doua albume au determinat adoptarea fara echivoc a numelui folosit initial din considerente de ordin comercial, trupa evoluand mai departe sub noua titulatura.
Alaturi de cei trei, la realizarea albumului colaboreaza Jerry Garcia (de la Greatful Dead), Jorma Kaukonen, fost membru al Airplane si fondator al unei formatii de exceptie cu care si-a continuat cariera: Hot Tuna; David Crosby (care in acelasi an revenea la Byrds pentru un ultim album), Papa John Creach – viitor membru al Starship, John Barbata, Chris Elhridge, Craig Chaquico, Jack Traylor, Jack Casady, The Pointer Sisters, Mickey Hart. Toate acestea sunt nume mari ale rock-ului, asupra carora am facut doar cateva referiri selective, pentru culoare. O discutie mai larga asupra conexiunilor ce se pot face prin analiza componentelor ar ocupa un spatiu mult mai larg decat ne-am propus in prezentarea noastra.
Grace Slick are un important rol pe acest LP, partial comun cu ceea ce facuse in ultima perioada la Airplane, partial orientat spre ceea ce avea sa faca in cariera solo. Vocea sa extraordinara atat in atacuri solistice cat si in background este dublata de compozitii pe masura semnate cu o exceptie (“Flowers Of The Night” – Jack Traylor) de Paul Kantner, Grace Slick ori David Freiberg. Cele zece piese de doua pana la sase minute de pe Baron … sunt variate stilistic, din acest punct de vedere avand de-a face cu cel mai eterogen LP al proiectului Starship. “Ballad Of The Chrome Nun” (1) este o piesa particulara ce nu-si are corespondent in creatia formatiei. Faptul ca aceasta imprumuta numele albumului discutat este un fapt sa-i spunem excentric. Compozitia ii apartine lui Freiberg, care mai semneaza si “Harp Three Lament” (7), celelalte piese fiind impartite intre Kantner si Slick.
“Fat” (2) anticipeaza linia urmata de Grace Slick in cariera solo. Privita in context Jefferson, apare mai stranie, dar ideile ce au stat la baza ei se regasesc intr-o formula dezvoltata pe albumul Manhole, in care poate fi regasita acea Grace care se facuse cunoscuta in Airplane sau Great Society.
“Flowers Of The Night” (3) este interpretata intr-o maniera apropiata de “Voluntares”. Acelasi ritm de mars, frazare asemanatoare, mesaj bazat pe “impact social”.
De-abia cu scurta piesa “Walkin” (4) se patrunde in atmosfera generala a albumului. Acesteia ii urmeaza o alta compozitie a lui Kantner, “Your Mind Has Left Your Body” (5), piesa de rezistenta.
“Across The Board”(6) este una dintre acele creatii care i-au permis pe de-a intregul lui Grace Slick sa-si puna in valoare calitatile vocale. Impecabila tehnica a gradatiei, sustinuta prin vocalize face impreuna cu solo-ul de chitara al lui Garcia nota distinctiva a acesteia.
“Harp Three Lament”(7) reprezinta un alt moment special in care nostalgia joaca principalul rol. Aranjamentul muzical, in special dublajul de voci este de mare subtilitate. “White Boy”(8), subintitulata “Transcaucazian Airmachine Blues” fusese “anuntata” pe albumul precedent, Blows Against The Empire, dar pe Baron … isi gaseste forma ideala. “Fishman”(9) o recomanda pe Grace Slick la valoarea cu care a obisnuit. Ascultand o astfel de piesa intri in contact cu marile posibilitati de exprimare ale artistei. “Sketches Of China” (10) este una dintre cele mai izbutite piese Starship. Progresia , rezolvarile surprinzatoare, fantezia si structura baroca fac din ea finalul potrivit al unui album care avea sa garanteze viabilitatea proiectului ce lua cu adevarat contur dupa momentul aparitiei LP-ului Baron … . Putem considera albumul Baron… drept una dintre ultimele realizari ale unei epoci artistice, sau una dintre primele incercari de adaptare la noile timpuri. Cert este ca pentru generatia celor din Jefferson, deceniul precedent a fost mult mai bun decat cel care tocmai incepuse.
01 Ianuarie 2006
|
