Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


King Crimson

1969 In the Court of the Crimson King
1970 In the Wake of Poseidon
1970 Lizard
1971 Islands
1972 Larks' Tongues in Aspic
1974 Starless and Bible Black
1974 Red
inapoi la progresiv & experimental

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri


Progresiv & Experimental

Aera
Affinity
After Crying (Hu)
Ahora Mazda
Albatros
Amazing Band
Amon Duul
Amon Duul II
Areknames
Ash Ra Tempel
Brian Eno
Can
Caravan
Chrysalide
Cressida
Cryptic Vision
Curved Air

Eloy
Emerson Lake & Palmer
England
Faust
Flamengo (Cz)
Frank Zappa
Fruupp
Fuchsia
Galahad
Genesis
Gentle Giant
Ghostigital
Gracious
Green Milk From The Planet Orange
I Giganti
In Spe (Estonia)
Jade Warrior
Jadis
Jethro Tull
John McLaughlin
Khan
King Crimson
Klaus Schulze
Kluster
Kraftwerk
Laurie Anderson
Magellan
Marillion
Mostly Autumn
Nektar
Nice
Niemen (Pol)
Pekka Pohjola
Peter Gabriel
Pink Floyd
Polytoxicomane Philarmonie
Poor Genetic Material
Popol Vuh
Procol Harum
Quintessence
Renaissance
Richard Wright
Rick Wakeman
Robert Fripp
Robert Wyatt
Roland Kovac New Set
Sebastian Hardie
Stud
Tangerine Dream
Thee Maldoror Kollective
Third Ear Band
Titus Groan
Tomita
Tortoise
Tuxedomoon
UK
Ulver
Van der Graaf Generator
Vangelis
Yes
Yezda Urfa
Zenobia
Ioan Cora In the Court of the Crimson King (1969)

15 Mai 2002

de Ioan Cora

King Crimson - In the Court of the Crimson King
Incep aceste randuri prin a spune ca King Crimson este trupa mea de suflet (nu exista dubii). Prin anii 90,91 - momentele de decoperire - exuberanta cu care ii ascultam era de multe ori vecina cu divinizarea. Era (si este) absolut incredibil cat de mult reusea sa ma miste muzica Crimson-ilor. Si aici e vorba de mai mult decat poate exprima verbul "a misca". As fi vrut sa gasesc un sinonim alaturarii cuvantului "magic" de ideea de a misca; dar riscam sa pic in ridicol. Dar de cate ori nu suntem ridicoli?

E suficient sa spun ca Genesis avea in sala de repetitii un tablou cu coperta acestui album si cu asta am zis totul. Prin "In the court of the crimson king" se nascuse un nou gen muzical: rock-ul progresiv. Grandoarea, maiestria si nu in ultimul rand tehnicitatea deosebita a membrilor trupei a bulversat lumea muzicala in 1969. Saxofon, melotron, flaut, tobe, ghitara lui Fripp, clapele lui McDonald si inegalabila voce rock Greg Lake (ulterior la Emerson Lake and Palmer) s-au ingemanat pentru a realiza un monument … o icoana la care se inchina orice muzician. 
Primul lucru care m-a atras la acest album este coperta. Dupa mai mult de 10 ani am convingerea ca este o opera de arta. Figura ce exprima frica, anxietate, emotie ne introduce perfect intr-o lume de care e foarte putin probabil ca vei mai scapa vreodata (sau mai degraba o vei uita). Realizarea lui Barry Godber - se pare un autoportret - reprezinta o parghie puternica in legatura dintre ascultator si muzica. Barry Godber a murit in 1970 (la 24 de ani) ... dupa acest prim si ultim strigat de disperare.

Sa fie strigatul lui "21st Century Schizoid Man"? Am fost impresionat cand am citit opinii de genul "King Crimson putea sa-si incheie cariera dupa realizarea acestei piese…". Impresionat...dar nu convins. Parca bucuria nevrotica ce ma incearca de fiecare data la ascultarea acestei piese ma face sa spun ca nu e deajuns. Asprimea riff-urilor, vocea distorsionata si compozitia revolutionara au deschis un drum ce continua chiar si in zilele noastre. O afirmatie pe cat de frumoasa pe atat de nedreapta. Urmeaza doua balade: "I talk to the wind" si "Epitaph". Imi aduc aminte ca la fiecare chef luam cu mine caseta potrivita exact la Epitaph. Era singura data cand dansam. Dar ceea ce faceam nu se putea numi dans….era o plutire ..era, poate, singurul moment cu adevarat magic din respectiva seara. Era ca si cum ai fi facut dragoste prin intermediul sunetelor.

Acum cateva luni am vazut un film. Bufallo 66. Am fost "transfigurat" - de placere - cand am vazut scena in care Christina Ricci danseaza pe Moonchild (urmatoarea piesa de pe album). Combinatia versuri - muzica - dans - film m-a facut sa descopar noi valente ale acestei piese. Chiar si versurile atat de cifrate semnate de Sinfield nu mi-au mai aparut atat de abstracte.

Ultima piesa trebuie vazuta ca o declaratie de victorie a trupei. Audierea ei este chintesentiala pentru intelegerea evolutiei King Crimson cat si a genului progresiv in general. Un adevarat hit - daca pot spune asa - al genului.

Ar fi normal sa gasesc si niste cusururi. As putea sa ma leg de cele aproximativ 10 minute "psihedelice" de pe Moonchild. Cea mai interesanta explicatie am gasit-o intr-o carte a "tineretii": Elevul Dima dintr-a saptea. La intrebarea elevului cum ca Eminescu ar fi facut un pleonasm in Luceafarul (cobori in jos) raspunsul profesorului a fost urmatorul: Vezi orologiul de vis-ŕ-vis? Vezi zgarieturile de pe el? Nu ai cum sa le vezi…. Orologiul e prea mare iar zgarieturile prea mici." (citat aproximativ)

"In the Court of the Crimson King" este un album esential pentru orice ascultator de muzica. Indiferent de gen. Este albumul care a revolutionat nu numai muzica ci si ceea ce reprezinta ea.

Il recomand tuturor celor care cred ca se afla pe drumul catre o infundatura.


 Tu unde esti?
 


01 Ianuarie 2006

Recomandare online-shop



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina