Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


King Crimson

1969 In the Court of the Crimson King
1970 In the Wake of Poseidon
1970 Lizard
1971 Islands
1972 Larks' Tongues in Aspic
1974 Starless and Bible Black
1974 Red
inapoi la progresiv & experimental

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri


Progresiv & Experimental

Aera
Affinity
After Crying (Hu)
Ahora Mazda
Albatros
Amazing Band
Amon Duul
Amon Duul II
Areknames
Ash Ra Tempel
Brian Eno
Can
Caravan
Chrysalide
Cressida
Cryptic Vision
Curved Air

Eloy
Emerson Lake & Palmer
England
Faust
Flamengo (Cz)
Frank Zappa
Fruupp
Fuchsia
Galahad
Genesis
Gentle Giant
Ghostigital
Gracious
Green Milk From The Planet Orange
I Giganti
In Spe (Estonia)
Jade Warrior
Jadis
Jethro Tull
John McLaughlin
Khan
King Crimson
Klaus Schulze
Kluster
Kraftwerk
Laurie Anderson
Magellan
Marillion
Mostly Autumn
Nektar
Nice
Niemen (Pol)
Pekka Pohjola
Peter Gabriel
Pink Floyd
Polytoxicomane Philarmonie
Poor Genetic Material
Popol Vuh
Procol Harum
Quintessence
Renaissance
Richard Wright
Rick Wakeman
Robert Fripp
Robert Wyatt
Roland Kovac New Set
Sebastian Hardie
Stud
Tangerine Dream
Thee Maldoror Kollective
Third Ear Band
Titus Groan
Tomita
Tortoise
Tuxedomoon
UK
Ulver
Van der Graaf Generator
Vangelis
Yes
Yezda Urfa
Zenobia
Ioan Cora Islands (1971)

02 Iulie 2002

de Ioan Cora

King Crimson - Islands
Eu si prietenul meu Micutu' eram entuziasmati de acest album. Adevarul e ca era suficient sa gasim un disc pe care scria King Crimson ca sa fim in al noulea cer. Intr-una din zile, pe cand discutam cu Micutu despre acest album, ne-am intalnit cu Neacsu. 'Ce faceti bai..Iar discutati despre Crimson?' Pana la urma i-am imprumutat caseta cu Islands. Ramasese sa-l sun mai pe seara ca sa vedem ce parere are despre ADEVARATI. L-am sunat pe la 6 seara… dormea. La 8 dormea … la 10 dormea… Ce naiba face si asta??. A doua zi il sun iar. 'Ce faci mai?' zic eu. Aud un cascat si apoi 'Bai Cora… am pus caseta cu King Crimson si am adormit dupa 10 minute… cred ca am realizat un record. Am dormit 16 ore neintrerupt'. Ma apuca si acum rasul cand ma gandesc ce dezamagire era pe chipul meu. Cum vine asta? Sa adormi pe muzica King Crimson?? IMPOSIBIL.

Islands este un album greu de ascultat. Incepand cu "Formentera Lady" si pana la penultima piesa "Prelude: Song of the Gulls" lucrurile sunt destul de incalcite. Daca pana acum auzeam rock si jazz, acum apare si muzica clasica. Tocmai aceasta amestecatura poate crea initial o senzatie de plictis. Descoperim un nou vocal Boz Burell. Am auzit reactii de tot felul in randul ascultatorilor de prog. Eu zic ca tipul este nemaipomenit. Exista o anume asprime a vocii ce se potriveste perfect cu stilul muzical abordat pe album. Iar pe ultima piesa, "Islands", intreaga asprime se topeste, transformandu-se parca intr-o soapta dintr-un vis. "Earth stream and tree encircled by sea Waves sweep the sand from my island" Asa incepe aceasta bijuterie. "Simplitatea" piesei este contrabalansata de suntele si viziunile noastre. Pentru fiecare dintre noi acea insula poate insemna paradisul pierdut, cautarea singuratatii, bucuria solitudinii sau chiar locul in care naufragiaza viata noastra. Locul unde naufragiaza viata ?? …poate spiritul


 Ai naufragiat?
 


01 Ianuarie 2006




07 Iulie 2006

Alina Ardelean (alina.ardelean @ gmail.com)

Fac parte dintre cei care preferă Islands lui In the Court of the Crimson King. (Care şi câţi or fi aceia, nu prea ştiu :D)  Poate dintr-un soi de snobism... Primul album Crimson face parte din categoria "Holy Graal", într-adevăr, e recomandabil oricărei urechi, îmbină măiestria geniului cu accesibilul... Dar Islands  e dincolo de rock, dincolo de jazz, dincolo de clasic, dincolo de orice convenţie. E ars gratia artis. Boz Burell e mult mai Crimson decât Greg Lake; prima dată când am ascultat In the Court of the Crimson King am crezut că e Emerson Lake and Palmer (tot prin 90, 91). Baladescul lui Lake nu e Crimson pe de-a-ntregul, cel puţin eu asta percep. Eh, asta e, după părerea mea Lake exagerează cu emoţionalul...  Noroc cu Emerson, că altfel până şi Brain Salad Surgery ar fi ajuns probabil salată de creier ... Exagerez, fireşte... Ideea e că eu prefer o abordare mai celebrală a muzicii.



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina