 |
Judgement (1999)
19 Septembrie 2003
de Ioan Cora |
1…2…3…si….Hai sa fim melancolici!!!!!!. Cam asa as caracteriza acest album. Acesta este de fapt si principalul meu repros. Stiu..stiu…o sa spuneti ca e un album excelent… dar deja e mult prea evident ca Anathema vrea sa scoata bani din tristete si melancolie. Offff… am ajuns si la asa ceva…..
Albumul are un sound super, piese interesante… dar, privind retrospectiv, constat ca nu mai exista acea inocenta de pe Eternity sau acea neliniste de pe Alternative 4. Am citit multe articole despre moartea mamei fratilor Cavanaugh… si ca albumul Judgement s-ar baza pe sentimentele produse de acest nefericit eveniment. OK. Dar cred ca Anathema a facut nepermis de mult tam-tam pe aceasta tema. Incepusem sa cred ca o sa ascult un album mefistofelic :-)
La prima ascultare,albumul Judgement produce ceea ce se numeste senzatia de coup de foudre. Sincer …va spun ca nu am intalnit persoana careia sa nu-i placa acest album. Dar ganditi-va la urmatorul scenariu: Stai in pat si asculti Eternity….apoi Alternative 4 ..esti deja in "transa"….si apoi asculti "Judgement". Exista mari sanse sa te ridici, sa te apropii de casetofon si sa-ti spui: Daca o sa mai continui sa ascult chestia asta o sa ajung sa-mi fac bucuria singur :-).
Privit singular, "Judgement" este un album extraordinar. Privit retrospectiv nu este decat un simplu improvement. C'est la vie. Din pacate Anathema nu va reusi sa ne induca acele stari paroxistice a la Pink Ployd. Trebuie sa recunoastem ca incet, incet, Vincent, Danny, John si Dave devin niste epigoni. Si nici macar nu se pot mandri ca au devenit proprii epigoni. Toate piesele de pe Judgement sunt excelente. Iar piesa de titlu se poate incadra chiar in ceea ce se numeste acum progrock. Iubesc acest album din tot sufletul… dar cred ca e o iubire rece. Iubire rece???? Ce naiba mai e si asta?
01 Ianuarie 2006
|
