 |
Stained Class (1979)
18 Aprilie 2002
de Ioan Cora |
 |
Se intampla prin 92. Era o seara friguroasa si se intampla sa ma aflu cu prietenul meu Titus in zona Piata Muncii. Cred ca era dupa orele 24:00 pentru ca imi aduc aminte ca nu mai mergea metroul. Ce naiba sa facem noi?? Mi-am dat seama ca in zona statea un alt bun amic Liviu. Si ce ne-am spus....Hai sa ne luam ceva de baut si sa mergem pe la el sa ascultam niste muzica. Mi-am adus aminte si de ce nu aveam bani de taxi...Ii bausem pe toti la o carciuma din zona. Din putinul ramas ne-am luat o sticla de Saniutza si o sticla de Fanta. Ne gandeam noi ca amestecul asta e cel mai fericit pentru ora tarzie la care ne aflam. Zis si facut. Cioc! Cioc! Cu o privire abia trezita din somn ne-a deschis usa Liviu...Fara prea multe introduceri deja ne instalasem in bucatarie si cautam cele trebuincioase pentru asa zisa betie ce ne pregateam s-o incepem. Stiu ca Liviu inca nu reusea sa inteleaga ce se intampla...si doar ne-a spus noapte buna...mai vedem noi maine. Era deja 1 noaptea ...aveam bautura..dar nu aveam muzica. L-am mai trezit odata din somn pe Liviu..i-am luat casetofonul si prima caseta ce am gasit-o la indemana. S-a intamplat sa fie chiar Judas Priest. Si ce noapte a fost!!! Vorbesc de parca cine stie ce orgii am fi facut...De fapt au fost orgii.. Orgii Muzicale.
Ne-am preparat acel odios coctail saniuta+fanta si am dat drumul la casetofon. Si a inceput sa cante Judas cu "Beyond the Realsm of Death". WOW. Era adevarat!!! Era exact genul de muzica ce se potrivea cu starea noastra de spirit si cu melancolia ce cred ca ne urmareste chiar si acum. Fara nici o exagerare, am ascultat nonstop aceeasi piesa pana s-a luminat de ziua. Incepusem sa-mi inchipui caseta audio ideala ce ar trebui sa semene cu banda Moebius; banda cu o singura fata ce merge la infinit ( fara sa mai fie nevoie sa derulez tot timpul inapoi). A fost pentru prima oara cand am simtit ca Judas Priest poate sa transmita si altceva decat ritm si forta. As indrazni sa spun ca face parte din categoria pieselor subversive ale genului. O piesa ce creeaza dependenta... ce te face sa uiti de alte vicii ca sa descoperi altele. Cam asa s-a intamplat si in noaptea aia...Nu cred ca am baut mai mult de o gura din vodca aia...dar stiu ca ne imbatasem. Ne imbatasem cu muzica. (Cred cu toata taria ca muzica este un viciu. Atat pentru cei ce o fac cat si pentru cei ce o asculta)
(Mult mai tarziu am ascultat intregul album. Restul pieselor mi-au parut mediocre si fara vreo directie. Poate "Better by you,Better than me" sa ma fi miscat putin dar, asa cum aveam sa descopar ulterior, nu era decat un cover Spooky Tooth.)
Cred ca era 5 sau 6 dimineata. Ne-am gandit sa dormim putin...Ne-am trezit pe la 9...( Titus mi-a spus ca a depus mari eforturi ca sa ma scoata din lumea viselor). Nu era nimeni in casa. Am inceput sa strigam Liviu! Liviu!! Era liniste...Am plecat ca si cum am fi facut un lucru nepermis...ca si cum am fi petrecut o noapte intr-o lume paralela. Chiar si in metrou aveam impresia ca locul meu nu era acolo...ca traiesc intr-un vis. Inca nu ma trezisem...
Pana atunci nu-mi inchipuisem niciodata ca muzica poate patrunde atat de mult in intimitatea mea...Nu credeam ca prin muzica te poti transforma dintr-un banal "receptor" intr-un actor al propriei vieti. Oare de atunci sa fi devenit muzica un viciu????
20 Aprilie 2002
Liviu
Direct implicat in faza de mai sus
1.in seara aia tot la mine ati fost. am baut impreuna pana pe la 10 - eu am inceput sa motai si voi erati in mare verva!
2.dupa ce v'am dat drumu'n casa e adevarat ca am incercat s'adorm dar se'ntampla ceva ciudat - visam ca ascult iarasi iarasi si iarasi aceeasi piesa. pana la urma m'am trezit si am intepenit in usa bucatariei - derulai caseta pentru a nu stiu cata oara si'ncercai sa'mi expici ce extaziat erai.
3.eu am incercat sa va trezesc ceva mai devreme - erati amandoi livizi - tu acoperit cu o carpeta inflorata pe fond negru. si parca nu respirati... m'am cam speriat si am urcat la ai mei :) a fost o seara deosebita si pentru mine.
01 Ianuarie 2003
Recomandare online-shop
13 Martie 2003
Horia Diaconescu
Judas si-au inceput cu Stained class o cariera de staruri rock. Si nu oricum, ci lansandu-si propriul brand pe piata: "heavy metal", sintagma care avea sa se identifice destula vreme cu aceasta trupa. Nu, n-au inventat Judas Priest termenul (au fost cei de la Steppenwolf, cu destui ani inainte), dar lumea l-a invatat de la ei. Dupa un pubertin Rocka rolla, un experimental Sad wings of destiny si un mediocru Sin after sin, Judas Priest apuca taurul de coarne si reusesc sa dea afara primul album complet de heavy metal. Pentru 1978 a fost chiar o realizare moderna, ca stil si sound.
La nivel de imagine, trupa a fost puternic influentata de Kiss. Geci de piele, ochelari negri, lanturi, mult metal... o modernitate exhibitionista pe intelesul unui segment mai larg. Noua tip de coperta futurista si robotica, ce va insoti aproape toate celelalte realizari Priest, este lansat si el alaturi de un slogan cu dubla semnificatie: "stained class" ("to stain" - 1. A schimba aparenta prin aplicarea unui pigment; 2. A cadea in dizgratie) adresand un mesaj care nu e greu de intuit. Look & attitude!
Albumul e superior precedentelor in conceptia pieselor, in viziunea instrumentala si chiar in versuri. Exciter va ramane o compozitie de referinta in evolutia metalului. Prima piesa speed 100%. Daca in prezentarea albumului Sad wings... am spus ca Ripper anticipeaza Painkiller, cred ca Exciter este versiunea anilor '70 pentru aceasta piesa. Aceiasi frenezie solistica, voci tipate la o viteza ametitoare si versuri bombastice amintind de personajele de benzi desenate, ca si cum eroul Exciter ar fi stramosul lui Painkiller. Comparati:
"When he leaps amidst us
With combustive dance
All shall bear the branding
Of his thermal lance" ('78)
cu
"Through boiling clouds of thunder
Blasting bolts of steel
Evil's going under deadly wheels" ('90).
sau
"Racing past the heavens
Straight into the dawn
Looking like a comet
Slicing through the morn" ('78)
cu
"Flying high on rapture
stronger free and brave
Nevermore encaptured
They've been brought back from the grave" ('90). Sublim!
Stained class ramane o piesa cel mult simpatica, bazata fiind pe riffurile Priest si nimic altceva. Mai putin apreciata, Saints in hell este una din cele mai elaborate creatii ale formatiei. Da senzatia unui Rush diabolic. Este singura ocazie de a-l asculta pe Halford cantand in franceza: "Abattoir, abattoir, mon dieu quelle horreur".
Restul compozitiilor sunt relativ generice (White heat, red hot, Invader, Heroes end) cu texte puerile (Savage). Preluarea Better by you, better than me nu stiu ce cauta pe album. Intotdeauna, insa, am ascultat Stained class cu placere. Incepea cu Exciter si se termina cu Beyond the realms of death. Ultima piesa - Heroes end - nu intereseaza, caci dupa auditia Beyond the realms of death nu mai merge altceva. Inevitabil o sa amintesc de cazul tinerilor sinucigasi care ascultasera pana la refuz Beyond the realms of death. E ceva magic in aceasa piesa, este piesa izolarii, a singuratatii. O interpretare fantastica a lui Halford cu versuri simple, chiar prea simple, care in mod sigur a acompaniat multi deprimati de-a lungul timpului.
Evident ca Judas Priest nu trebuiau sa ofere nihilism tineretului (de asta se ocupa punkul), caci altfel nu ar mai fi avut atata succes, singura solutie de compromis fiind sa atenueze abisul deschis prin Beyond the realms of death cu un final incurajator, o bataie pe umarul celor cu vise suicidale:
Why do you have to die to be a hero
It's a shame a legend begins at its end
Why do you have to die if you're a hero
When there's still so many things to say unsaid ("Heroes end")
Acest final nu e deloc convingator, dar orice marca trebuie lansata pe piata cu zambetul pe buze, nu-i asa?
|
