 |
Misplaced Childhood (1985)
06 Martie 2004
de Ioan Cora |
 |
Misplaced childhood... Hmmm... Ma gandeam cat de bine se potriveste albumul asta cu situl nostru. Toata aceasta cautare a copilariei, tineretii; toate nostagiile, greselile trecutului, lucrurile marunte sau importante sunt transpuse muzical de Fish si compania. Am tot reascultat discul asta in ultimele saptamani. E ceva ciudat cu el. Imi place dar nu pot spune ca este un masterpiece. Ii lipseste ceva... Sau dimpotriva. Sa fie de vina doza de comercialism? Sau izbitoarea asemanare de timbru vocal dintre Fish si Peter Gabriel? Si una si alta ar fi pana la urma... Cand am spus comercialism nu m-am gandit la ideea de piese hit sau ritmuri dansante ci la accesibiltatea muzicala si (poate) lirica. Amestecul componentei tragice si celei monumentale finalizata cu acea doza de optimism necesara publicului larg au mers mana in mana cu profesionalismul si ideile muzicale ale celor de la Marillion. Au mers atat de bine incat au reusit sa capteze deopotriva atentia ascultatorului avizat cat si a celui aflat la inceputul descoperirilor.
Si atunci ce s-a intamplat? Unde sunt fanii Marillion? Care a fost mecanismul care a facut ca aceasta "gasca" sa nu aiba succesul unei trupe ca U2 sa zicem? Greu de raspuns. Trec cu vederea factorul noroc (poate cel mai important) si ma intorc la mesaj. Ce idee e mai digerabila: Cautarea fiintei iubite sau cautarerea amintirilor? Fiinta iubita e un lucru palpabil ce poate fi confundata de multe ori cu pofta carnala. Amintirile? Ce sunt amintirile... Nici n-ai ce sa explici aici. Un concept mult prea indepartat de mai noul "what you see is what you get". Mi-am dat seama ca sintagma "Iti aduci aminte..." (acel Do you remember.. de pe Kayleigh) este de cele mai multe ori atat de greu de inghitit de catre cei din jurul nostru... Nu-mi dau seama daca e vorba de curaj sau frica atunci cand "iti aduci aminte".....
Revin la muzica. Nu pot identifica (remarca) o anume piesa. Este vorba de un tot curgator, de teme muzicale ce se repeta pe diferite piese (eventual la tempouri diferite), balade sau recitari. Un adevarat album conceptual. Imposibilitatea de a remarca anumite momente muzicale in mod deosebit ma face sa cred ca Misplaced Childhood este unul dintre cele mai bune albume ale genului. Simt nevoia sa fiu mai explicit aici. E vorba de acelasi sentiment pe care il ai atunci cand esti impresionat de un tablou sau de o carte dar nu esti capabil sa detaliezi imaginea. Revista britanica Clasic Rock din martie 2003 aseaza acest album pe pozitia 4 in topul celor mai bune albume conceptuale din istoria rockului. Dupa Dark side of the moon, Operation Mindcrime si Tommy. O recomandare ce - zic eu - e conforma cu realitatea.
Pozitia onoranta de mai sus se refera insa doar la albumele conceptuale. De aici pana la statutul de capodopera (sau masterpiece) e o distanta considerabila. Nici macar optimismul din final - "Copilaria nu se sfarseste niciodata" - n-a reusit sa-mi schimbe parerea. Misplaced Childhood este un album bun. Dar atat. Ii lipseste acea sclipire pe care o cautam cu totii in viata de zi cu zi. Inchei cu citatul de pe coperta revistei Classic Rock: Misplaced Chiledhood - Fish on Marillion's finest hour (well, 41 minutes).
01 Septembrie 2004
Recomandare online-shop
21 Septembrie 2004
Adrian Barbulescu (adrianb @npcc.ae)
Albumul a fost scris la Barwell Court, linga Chesngton intr-un conac stil victorian, avindu-l pe Jon Arnison ca producator. Keyleigh, probabil cel mai cunoscut contec semnat Marillion, a fost compus de Steve Rothery pe cind ii demonstra logodnicei procesul compozitional. Kayleigh vine de la numele unei foste prietene a lui Fish, Kay, pe nume de familie Leigh. Inregistrarea albumului a avut loc la Berlin unde Marillion a petrecut 3 luni intr-un mediu marcat de atunci existenta Cortina de Fier.
Misplaced Childhood a fost albumul Marillion realizat cu cel mai redus buget, in total 74 de mii de lire sterline. Kayleigh a fost lanst ca single in Aprilie 1985, pe fata B fiind Lady Nina care nu se regaseste pe album. Succesul a fost nesperat singleul petrecind 11 saptamini in UK top dar ratind no.1. In total s-au lansat 3 singleuri de pe acest album. Cind au inceput sa compuna Misplaced Childhood, structura nu era aceea a unui album concept. Lipsa inabilitatii Marillion de a scrie inceputurile si finalurile de melodii au dus la finalizare sa in forma de concept album in ciuda faptului ca EMI, casa producatoare, nu a fost deloc incintata de aceasta idee.
In prima parte a albumului atmosfera este incarcata amintirile din copilarie a personajului principal fiind firul calauzitor. Misplaced Rendezvous ne scoate din etapa copilariei facind loc adolescentei si tineretii petrecute in mijlocul drogurilor bauturii si rock&rollului. Albumul se incheie in nota optimista, incredera in capacitatea umanitatii de a se regasi si a-si promova valorile perene cistigind. La aproape 20 de ani de perioada cind albumele concept erau la moda, Marillion reuseste un succes nesperat cu aceasta formula, de data aceasta in '86 cind consumatorii de muzica sunt plictisiti de piesele lungi, interminabile si sofisticate.
Misplaced Childhood termina eroic, obtinind platina de mai multe ori si vinzindu-se intr-un milion si jumatate de copii numai in primul an. Daca pentru admiratorii Genesis Marillion reprezenta readucerea la viata a trecutului atit de usor uitat, este surprinzator succesul lor cu acest album la generatia care nu implinise 20 de ani la acea data. Pentru ca a compara Duran Duran si Marillion este un lucru aproape imposibil de facut. Pentru Marillion Misplaced Childhood reprezinta ceea ce Selling England by the Pound a reprezentat pentru Genesis. Maturitatea muzicala. Pentru orice fan al muzicii progresive sau al valului neoprogresiv, Misplaced Childhood reprezinta o referinta, un "must" in colectia de discuri.
22 Ianuarie 2006
Dragos Nicula (dnicula @ cfl.rr.com)
Un album notabil. Chiar daca nu la fel de bun ca "Clutching at straws"(1987), chiar daca depresiv, textele lui FISH sunt adinci, cinice comentarii ale unor sentimente "fumate" zilnic de bolnavii de viata..., care continua sa ia medicamente pentru a suferi cit mai mult de aceasta "boala"... Oricit ai fi de optimist si realizat in viata, intr-o zi vei simti si tu, omule de nicaieri, ca ai fost un caz acut de "misplaced childhood" si vei cauta o inspiratie divina pentru a scrie un "Script for a jester's tear"... Apa este necesara vietii, dar lacrima este cea mai pura forma a ei. FISH knows you know. Si mai stie si de ce urla mamele noastre cind ne nasc... Just another Chelsea Monday. Minunat.
|
